@ivanka_djo: slay

ivanka_djo

Open In TikTok:

Region: AU

Tuesday 24 December 2024 10:48:53 GMT

3659048

510904

920

10119

Music

Download

No Watermark .mp4 (1.73MB) No Watermark(HD) .mp4 (1.73MB) Watermark .mp4 (0MB) Music .mp3

Comments

Ikaaaa :

LOVE YOUR ENERGY ❤️‍🔥🫵🏻

2024-12-24 13:46:52

12584

n :

dia vibenya kaya shasa zhania gasi? suka bgt

2025-02-03 14:27:20

3943

shopbudobyrachel :

pretty

2025-02-13 04:40:29

3

call me syarr :

your vibes like anne from anne with an e👀💃

2025-02-21 16:59:50

625

laila :

SO PRETTY, AND POSITIVE ENERGY🔥🔥

2024-12-24 16:27:16

1287

harumi mega :

kalo lagi bad mood, nonton aja vanka dah pasti sung happy and nyengir😁

2024-12-24 11:39:44

5271

pscbplr_ :

dia kenapa salting trs dah

2025-01-27 16:26:11

142

ᴀɴɢᴇʟ :

ni orang cakep banget, adem kaya es kelapa muda

2024-12-24 12:30:28

1345

1-800-happy-n-rich :

SPILL JAKET

2024-12-24 17:03:13

14

rubyyy :

I already move, but this vid got me like aaaakk😭😭😭

2024-12-25 03:12:49

114

prettywizzy :

jujur ekspresi gue jga gini klo bener bener udah bingung kek, dia nyakitin, aku pengen galau, tapi gaboleh kelihatan galau yg gabisa tanpa dia. jadi kek kadang ga ngerti sendiri😭

2024-12-25 08:24:48

539

✨️🤍 :

kak i follow you, cause i like your energy🫵😌🥰🤸‍♀️💝✨️🫶

2025-02-15 14:32:33

2

Med :

I love your smile po

2025-02-16 08:57:37

2

minulz_ (ミノル) :

song?

2024-12-25 10:21:03

8

kurukuru ദ്ദി（• ˕ •マ.ᐟ :

tertawa tapi terluka.

2025-02-14 15:22:24

1

Who’s Aradia?? :

DAMN YOUR SMILEEE💘💘💘💘

2024-12-24 10:54:06

105

ciL :

GURLL I LOVEE YOUR ENERGYYY 💃🏻💃🏻

2024-12-24 16:34:02

139

hanzcascayan :

why I'm super obsessed with youuu😭😭

2024-12-24 10:54:14

113

Moonlight soul :

Me in my room:

2025-02-16 07:43:55

3

Dit :

atasannyaa itu beli dmnn spilll

2025-02-18 06:30:21

0

🌚 :

haii pretty

2025-02-16 05:45:40

2

To see more videos from user @ivanka_djo, please go to the Tikwm homepage.

Other Videos

Joran spek bedol pondasi #traffysh #mancingmaniajogjakarta #pemancingankadisoka #besutanbawal #fyypp

Joran spek bedol pondasi #traffysh #mancingmaniajogjakarta #pemancingankadisoka #besutanbawal #fyypp

#ai美女リアル #ai美女を動かしてみた #ai美女 #ai動画

#ai美女リアル #ai美女を動かしてみた #ai美女 #ai動画

Bosen kite mah bolu lokal, kite bikin starternye dulu deh ye. Kalo jadi ye masak, gajadi yaudeh beli aje 🤣 #yoghurt #resepsimple

Bosen kite mah bolu lokal, kite bikin starternye dulu deh ye. Kalo jadi ye masak, gajadi yaudeh beli aje 🤣 #yoghurt #resepsimple

Johann Sebastian Bach s-a născut pe 31 martie 1685 la Eisenach, într-o familie unde muzica era tradiție și destin. Dinastia Bach era celebră în toată Germania. Tatăl său, Johann Ambrosius, era violonist și director muzical al orașului, iar unchii săi erau organiști și compozitori. Crescut în această lume sonoră, micul Johann Sebastian a primit muzica odată cu primele bătăi ale inimii. Totuși, copilăria lui a fost umbrită de durere: și-a pierdut mama la 9 ani, iar tatăl la 10 ani. Orfan, a fost luat în grija fratelui său mai mare, Johann Christoph, care i-a oferit o educație muzicală riguroasă. Destinul l-a purtat prin mai multe orașe ca organist și compozitor, iar talentul său a uimit de fiecare dată. A transformat orga într-o orchestră și contrapunctul într-o artă a infinitului. Pentru Bach, muzica era în primul rând o rugăciune. El scria adesea pe partiturile sale „Soli Deo Gloria” – „Numai lui Dumnezeu Slava”. Această credință profundă l-a susținut în marile încercări ale vieții. Ca om, Bach a cunoscut bucuria familiei, dar și tragedii sfâșietoare. S-a căsătorit prima dată cu Maria Barbara, cu care a avut șapte copii. După moartea prematură a soției, în 1720, a fost zguduit, dar și-a găsit din nou echilibrul prin muzică. Doi ani mai târziu s-a recăsătorit cu Anna Magdalena, soprană, parteneră de viață și de artă, cu care a avut treisprezece copii. În total, Bach a fost tatăl a douăzeci de copii, dar zece au murit în copilărie, iar doar șase au supraviețuit până la maturitate. Această durere repetată i-a lăsat răni adânci, dar credința l-a făcut să transforme suferința în muzică plină de speranță. Cantatele și coralele sale sunt rugăciuni în care lacrimile se topesc în lumină. În acest univers de durere și măreție se află și una dintre cele mai cunoscute lucrări atribuite lui: „Toccata și Fuga în re minor, BWV 565”. Se crede că a fost compusă între 1703 și 1707, în tinerețe, când Bach era organist la Arnstadt. Piesa uimește prin dramatism și forță. Toccata, cu acordurile ei impetuoase, pare o chemare a destinului. Fuga se desfășoară într-un joc al vocilor care se urmăresc și se completează, ca o imagine sonoră a luptei dintre întuneric și lumină. Finalul este un strigăt de triumf, un glas al eternității. Totuși, misterul acestei lucrări nu poate fi ignorat. Manuscrisul original al lui Bach nu s-a păstrat. Singura sursă cunoscută este o copie realizată de elevul său, Johann Peter Kellner, în jurul anului 1750. Din acest motiv, unii muzicologi au pus sub semnul întrebării autenticitatea operei. Stilul pare neobișnuit pentru Bach: are pasaje ce amintesc mai degrabă de o lucrare pentru vioară solo decât pentru orgă. De aici ipoteza că piesa ar fi fost compusă inițial pentru vioară și transcrisă ulterior. Există chiar și teorii că autorul ar fi putut fi alt compozitor contemporan. Cu toate aceste controverse, lumea muzicală continuă să o recunoască drept una dintre cele mai mari creații bachiene. Poate tocmai misterul îi dă o forță aparte. Când o auzi, nu contează cine a scris-o. Simți puterea barocului, simți zbuciumul vieții, simți că Dumnezeu vorbește prin sunete. Bach și-a petrecut ultimele decenii la Leipzig, fiind cantor al Bisericii Sfântul Toma. Spre sfârșit, sănătatea i s-a deteriorat. Problemele de vedere s-au agravat, iar două operații nereușite l-au lăsat aproape orb. Și totuși, nu a încetat să compună. Una dintre ultimele sale capodopere, “Arta fugii”, rămâne testamentul său spiritual și artistic. La 28 iulie 1750, Johann Sebastian Bach s-a stins din viață la Leipzig, la vârsta de 65 de ani. Moartea sa a închis o epocă, dar a deschis un drum fără sfârșit. Pentru că muzica lui, purtată de credință și durere, de iubire și de speranță, nu a murit niciodată. Astăzi, când ascultăm această lucrare, indiferent de enigma autorului, simțim prezența lui Bach. Simțim tragediile și credința, pierderile și înălțările lui. Simțim glasul eternității care ne atinge sufletul. #johannsebastianbach #bach #classicalmusic #musica #baroquemusic

Johann Sebastian Bach s-a născut pe 31 martie 1685 la Eisenach, într-o familie unde muzica era tradiție și destin. Dinastia Bach era celebră în toată Germania. Tatăl său, Johann Ambrosius, era violonist și director muzical al orașului, iar unchii săi erau organiști și compozitori. Crescut în această lume sonoră, micul Johann Sebastian a primit muzica odată cu primele bătăi ale inimii. Totuși, copilăria lui a fost umbrită de durere: și-a pierdut mama la 9 ani, iar tatăl la 10 ani. Orfan, a fost luat în grija fratelui său mai mare, Johann Christoph, care i-a oferit o educație muzicală riguroasă. Destinul l-a purtat prin mai multe orașe ca organist și compozitor, iar talentul său a uimit de fiecare dată. A transformat orga într-o orchestră și contrapunctul într-o artă a infinitului. Pentru Bach, muzica era în primul rând o rugăciune. El scria adesea pe partiturile sale „Soli Deo Gloria” – „Numai lui Dumnezeu Slava”. Această credință profundă l-a susținut în marile încercări ale vieții. Ca om, Bach a cunoscut bucuria familiei, dar și tragedii sfâșietoare. S-a căsătorit prima dată cu Maria Barbara, cu care a avut șapte copii. După moartea prematură a soției, în 1720, a fost zguduit, dar și-a găsit din nou echilibrul prin muzică. Doi ani mai târziu s-a recăsătorit cu Anna Magdalena, soprană, parteneră de viață și de artă, cu care a avut treisprezece copii. În total, Bach a fost tatăl a douăzeci de copii, dar zece au murit în copilărie, iar doar șase au supraviețuit până la maturitate. Această durere repetată i-a lăsat răni adânci, dar credința l-a făcut să transforme suferința în muzică plină de speranță. Cantatele și coralele sale sunt rugăciuni în care lacrimile se topesc în lumină. În acest univers de durere și măreție se află și una dintre cele mai cunoscute lucrări atribuite lui: „Toccata și Fuga în re minor, BWV 565”. Se crede că a fost compusă între 1703 și 1707, în tinerețe, când Bach era organist la Arnstadt. Piesa uimește prin dramatism și forță. Toccata, cu acordurile ei impetuoase, pare o chemare a destinului. Fuga se desfășoară într-un joc al vocilor care se urmăresc și se completează, ca o imagine sonoră a luptei dintre întuneric și lumină. Finalul este un strigăt de triumf, un glas al eternității. Totuși, misterul acestei lucrări nu poate fi ignorat. Manuscrisul original al lui Bach nu s-a păstrat. Singura sursă cunoscută este o copie realizată de elevul său, Johann Peter Kellner, în jurul anului 1750. Din acest motiv, unii muzicologi au pus sub semnul întrebării autenticitatea operei. Stilul pare neobișnuit pentru Bach: are pasaje ce amintesc mai degrabă de o lucrare pentru vioară solo decât pentru orgă. De aici ipoteza că piesa ar fi fost compusă inițial pentru vioară și transcrisă ulterior. Există chiar și teorii că autorul ar fi putut fi alt compozitor contemporan. Cu toate aceste controverse, lumea muzicală continuă să o recunoască drept una dintre cele mai mari creații bachiene. Poate tocmai misterul îi dă o forță aparte. Când o auzi, nu contează cine a scris-o. Simți puterea barocului, simți zbuciumul vieții, simți că Dumnezeu vorbește prin sunete. Bach și-a petrecut ultimele decenii la Leipzig, fiind cantor al Bisericii Sfântul Toma. Spre sfârșit, sănătatea i s-a deteriorat. Problemele de vedere s-au agravat, iar două operații nereușite l-au lăsat aproape orb. Și totuși, nu a încetat să compună. Una dintre ultimele sale capodopere, “Arta fugii”, rămâne testamentul său spiritual și artistic. La 28 iulie 1750, Johann Sebastian Bach s-a stins din viață la Leipzig, la vârsta de 65 de ani. Moartea sa a închis o epocă, dar a deschis un drum fără sfârșit. Pentru că muzica lui, purtată de credință și durere, de iubire și de speranță, nu a murit niciodată. Astăzi, când ascultăm această lucrare, indiferent de enigma autorului, simțim prezența lui Bach. Simțim tragediile și credința, pierderile și înălțările lui. Simțim glasul eternității care ne atinge sufletul. #johannsebastianbach #bach #classicalmusic #musica #baroquemusic

About

Robot

Legal

Privacy Policy