@lylylumidavid: Nichita Stănescu (n. 31 martie 1933, Ploiești, România – d. 13 decembrie 1983, București, România, numele la naștere, Nichita Hristea Stănescu) a fost om de litere, poet, redactor literar, scriitor și eseist român, ales membru post-mortem al Academiei Române. Este considerat de critica literară și de publicul larg drept unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă.” Nichita Stănescu aparține, temporal și formal, neo-modernismului românesc din anii 1960 – 1970. Nichita Stănescu a fost considerat de către unii critici literari un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabilă, făcând parte din categoria foarte rară a inovatorilor lingvistici și poetici. Un fapt interesant despre el este că a fost nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Literatură în 1979, fiind propus de scriitorul suedez Artur Lundkvist. Deși nu a câștigat premiul, această nominalizare a confirmat valoarea internațională a operei sale. O celebră afirmație a lui Stănescu este: „Poezia nu este o alegere, este un destin. Poezia nu poate fi răzuită din om, ea este acolo, ca o comoară ascunsă.” Acesta a lăsat un impact adânc asupra literaturii române și nu doar prin cuvintele sale, ci și prin felul în care le-a trăit. CÂNTEC VECHI DE LUNĂ NOUĂ "Ieșise-n calea sufletului meu aiurea, din trotuare, Dumnezeu, dar seara grea de stele și de lut ardea pe străzi si nu l-am cunoscut. În felinarele cu iz de scrum ochi de pisică-mi licăreau în drum și pasul greu mi se-asternea nătâng ...și fluieram așa, ca să nu plâng. Dar tot credeam că poate viermii moi nu cresc în ochii mei pustii și goi, nici în surâsul meu nedăruit și tot credeam că poate n-am murit. Ieșise-n calea sufletului meu aiurea, din trotuare, Dumnezeu dar nu l-am cunoscut și, gol de gând, trecui așa'nainte, fluierând." NICHITA STĂNESCU ❤️ Bucuresti, Luni 23 Ianuarie 1956 Este o poezie emblematică a poetului, în care se regăsesc teme fundamentale precum solitudinea, căutarea sensului și întâlnirea cu divinitatea, exprimate într-un limbaj metaforic și simbolic specific stilului său. Poemul reflectă tema căutării interioare, a întâlnirii cu divinitatea și a trecerii prin viață cu o sensibilitate profundă și o conștiință a efemerității. “Acum, chiar acum, când citești tu, cititorule, cuvintele acestea, viața mea curge în fata ta si viața ta curge în fața cuvintelor mele.” NICHITA STĂNESCU #fyp #nichitastanescu #poet #poezii #citate #foryuu #foryoupage❤️❤️ #virał #cupcut #foryour

LylyLumyDavid

Open In TikTok:

Region: RO

Monday 31 March 2025 07:03:19 GMT