@amrita.biswas53: @트리슈나 @🦋 ধূসর প্রান্তর 🦋

🌸 পিচ্চি রাধা 🌸
🌸 পিচ্চি রাধা 🌸
Open In TikTok:
Region: BD
Wednesday 10 September 2025 01:15:30 GMT
882
129
12
2

Music

Download

Comments

shawn_roy_biplob_2
🌸🌼Shawn_roy_BIPLOB🌼🌸 :
picci cute 🥰
2025-09-10 02:37:13
0
anupsarker67
●⃝ᶫᵒꪜe☯ᴳᶹʳᶹ᭄●ANUP❤ﷻ🦋͜͢͡𝄟⃝ :
বলেন কি😳😳🙄🙄
2025-09-10 08:40:29
0
ariyen116
️ :
2025-09-10 09:02:24
0
butterflymoon84
🌸রাধা রানী🌸 :
🥰
2025-09-13 01:29:32
1
somratboss5
🍂🍂শেষ বই এর শেষ পাতা 🌿🥺🥺 :
😱😱😱😱
2025-09-10 10:17:32
1
anturay422s0
ANTU RAY :
🥰❤
2025-09-10 17:53:27
0
durjoybiswas777
️ :
💝💝💝
2025-09-10 10:48:33
0
sajeeb0777
Sajeeb_Sarkar :
🥰
2025-09-10 10:28:41
0
nisahnroy
🕉️🔱সনাতনী ছেলে 🕉️🔱🚩 :
🙂🙂🙂
2025-09-10 09:25:17
0
akash.kuri8
@😎Akash Kuri@😈 :
😳😳😳
2025-09-10 08:07:47
0
sukantohirasukanto
💔S💔 Sukanto 🥀🥀😔 :
🥰🥰🥰🥰🥰
2025-09-10 02:24:55
0
noyonhalder94
,,,Noyon,,♡ :
😅😅😅
2025-09-10 02:02:33
0
To see more videos from user @amrita.biswas53, please go to the Tikwm homepage.

Other Videos

+) Sf. Ier. Iosif cel Nou de la Partoș al Banatului; + Sf. M. Muc. Nichita Romanul; + Sf. Ier. Visarion al Larisei  Sfântul Ierarh Iosif cel Nou s-a născut în anul 1568 în Dalmația (Croația) în orașul Raguza de pe țărmul Mării Adriatice. Părinții săi erau valahi, iar la botez i-au dat numele de Iacob, însă tatăl său a plecat la Domnul pe când încă era prunc, iar de creștere și de educație, s-a ocupat mama sa, ce s-a ostenit din greu pentru a-i oferi ceea ce era mai bun în vremea aceea. La vârsta de 12 ani, tânărul Iacob a studiat în Ohrida, iar la vârsta de 15 ani a primit haina monahală la Mănăstirea Maicii Domnului din aceeași localitate. După 5 ani de ascultare, Iacob ajunge în Sfântul Munte Athos, unde intră în obștea Mănăstirii Pantocrator, îmbrăcând schima mare, și tot atunci a primit și numele de Iosif. Aici, s-a nevoit vreme îndelungată în ascultare, post și rugăciune neîncetată, plecând după o vreme în sihăstrie pentru liniștea sufletului, și pentru mai multă osteneală duhovnicească. Domnul l-a binecuvântat cu darul facerii de minuni, fiind chemat des pe la mănăstirile din Sfântul Munte, pentru a-i vindeca pe călugări de grele suferințe trupești. Văzându-l umbrit de harul Duhului Sfânt, părinții l-au chemat la obște, fiind hirotonit mai întâi preot, iar mai apoi fiind ales stareț al Mănăstirii Sfântul Ștefan din Adrianopol, pe care a păstorit-o cu înțelepciune timp de 6 ani. De asemenea, a fost păstor duhovnicesc și al călugărilor de la vestita mănăstire Cutlumuș, unde se nevoiau mulți călugări români și macedoneni. După o vreme, dorindu-și din nou liniștea sihăstriei, s-a retras într-o chilie din preajma Mănăstirii Vatoped. Nu după mult timp însă, în vara anului 1650, este chemat în scaunul vacant al mitropoliei Timișoarei, iar aceasta deși avea venerabila vârstă de 82 de ani. A acceptat cu smerenie scaunul mitropolitan, păstorind de timp de 3 ani Biserica Banatului cu multă înțelepciune și blândețe, întărind în credință atât clerul cât și poporul, și făcând mai multe minuni, printre care și salvarea Timișoarei de la un incendiu devastator, aducând atunci cu ajutorul rugăciunii peste flăcări, o ploaie puternică. Fiind împovărat de ani, în anul 1653, s-a retras la mănăstirea Partoș, unde după puțin timp, a trecut la Domnul. În anul 1950, Sfântul Sinod l-a trecut în rândul sfinților, iar în 1997 l-a desemnat ca ocrotitor al pompierilor militari din țara noastră. Cinstitele sale moaște se află la Catedrala Mitropolitană din Timișoara.  Sfântul Nichita s-a născut într-un sat din Câmpia Dunării, în prima jumătate a secolului al IV-lea. Tainele credinței în Hristos le-a învățat de la episcopul Teofil al Sciției și Goției. Apoi, el s-a călugărit într-o mănăstire din Munții Buzăului, fiind hirotonit preot de același episcop Teofil. Preotul Nichita a plecat în lucrarea sa misionară prin satele Buzăului, catehizând și botezând mulți daco-romani și goți doritori de a primi credința lui Iisus Hristos în sufletele lor. Pornindu-se marea persecuție a lui Athanaric împotriva creștinilor din anul 372, este prins de goți în biserică slujind Sfânta Liturghie și ars de viu în fața Sfântului Altar, după obiceiul lor, în ziua de 15 septembrie. Rămășițele sale pământești, rămase după sfântul său martiriu, au fost mai apoi strânse de creștini și cinstite ca sfinte moaște, cu mare evlavie. Mai târziu, în anul 451, sfintele sale moaște au fost duse de creștini în Cilicia, fiind așezate într-o biserică din orașul Mopsuestia.
+) Sf. Ier. Iosif cel Nou de la Partoș al Banatului; + Sf. M. Muc. Nichita Romanul; + Sf. Ier. Visarion al Larisei Sfântul Ierarh Iosif cel Nou s-a născut în anul 1568 în Dalmația (Croația) în orașul Raguza de pe țărmul Mării Adriatice. Părinții săi erau valahi, iar la botez i-au dat numele de Iacob, însă tatăl său a plecat la Domnul pe când încă era prunc, iar de creștere și de educație, s-a ocupat mama sa, ce s-a ostenit din greu pentru a-i oferi ceea ce era mai bun în vremea aceea. La vârsta de 12 ani, tânărul Iacob a studiat în Ohrida, iar la vârsta de 15 ani a primit haina monahală la Mănăstirea Maicii Domnului din aceeași localitate. După 5 ani de ascultare, Iacob ajunge în Sfântul Munte Athos, unde intră în obștea Mănăstirii Pantocrator, îmbrăcând schima mare, și tot atunci a primit și numele de Iosif. Aici, s-a nevoit vreme îndelungată în ascultare, post și rugăciune neîncetată, plecând după o vreme în sihăstrie pentru liniștea sufletului, și pentru mai multă osteneală duhovnicească. Domnul l-a binecuvântat cu darul facerii de minuni, fiind chemat des pe la mănăstirile din Sfântul Munte, pentru a-i vindeca pe călugări de grele suferințe trupești. Văzându-l umbrit de harul Duhului Sfânt, părinții l-au chemat la obște, fiind hirotonit mai întâi preot, iar mai apoi fiind ales stareț al Mănăstirii Sfântul Ștefan din Adrianopol, pe care a păstorit-o cu înțelepciune timp de 6 ani. De asemenea, a fost păstor duhovnicesc și al călugărilor de la vestita mănăstire Cutlumuș, unde se nevoiau mulți călugări români și macedoneni. După o vreme, dorindu-și din nou liniștea sihăstriei, s-a retras într-o chilie din preajma Mănăstirii Vatoped. Nu după mult timp însă, în vara anului 1650, este chemat în scaunul vacant al mitropoliei Timișoarei, iar aceasta deși avea venerabila vârstă de 82 de ani. A acceptat cu smerenie scaunul mitropolitan, păstorind de timp de 3 ani Biserica Banatului cu multă înțelepciune și blândețe, întărind în credință atât clerul cât și poporul, și făcând mai multe minuni, printre care și salvarea Timișoarei de la un incendiu devastator, aducând atunci cu ajutorul rugăciunii peste flăcări, o ploaie puternică. Fiind împovărat de ani, în anul 1653, s-a retras la mănăstirea Partoș, unde după puțin timp, a trecut la Domnul. În anul 1950, Sfântul Sinod l-a trecut în rândul sfinților, iar în 1997 l-a desemnat ca ocrotitor al pompierilor militari din țara noastră. Cinstitele sale moaște se află la Catedrala Mitropolitană din Timișoara. Sfântul Nichita s-a născut într-un sat din Câmpia Dunării, în prima jumătate a secolului al IV-lea. Tainele credinței în Hristos le-a învățat de la episcopul Teofil al Sciției și Goției. Apoi, el s-a călugărit într-o mănăstire din Munții Buzăului, fiind hirotonit preot de același episcop Teofil. Preotul Nichita a plecat în lucrarea sa misionară prin satele Buzăului, catehizând și botezând mulți daco-romani și goți doritori de a primi credința lui Iisus Hristos în sufletele lor. Pornindu-se marea persecuție a lui Athanaric împotriva creștinilor din anul 372, este prins de goți în biserică slujind Sfânta Liturghie și ars de viu în fața Sfântului Altar, după obiceiul lor, în ziua de 15 septembrie. Rămășițele sale pământești, rămase după sfântul său martiriu, au fost mai apoi strânse de creștini și cinstite ca sfinte moaște, cu mare evlavie. Mai târziu, în anul 451, sfintele sale moaște au fost duse de creștini în Cilicia, fiind așezate într-o biserică din orașul Mopsuestia.

About