@domgenzie: Ten odcinek to jeden wielki żart XD Jak jeszcze nie widzieliście, to lećcie na YT! #genzie #domgenzie

GENZIE

Open In TikTok:

Region: PL

Wednesday 01 April 2026 15:57:51 GMT

52333

6959

59

137

Music

Download

No Watermark .mp4 (1.66MB) No Watermark(HD) .mp4 (0.85MB) Watermark .mp4 (1.74MB) Music .mp3

Comments

@:Alan :

Myślałem że się popłaczę jak oglądałem ten odcinek XD

2026-04-01 16:01:04

509

Hania┆genzie version.ᐟ🪷 :

30 lat btw

2026-04-01 16:21:31

61

Roberto_0333 :

Bartek tym odcinkiem przypomniał dlaczego był absolutnym faworytem wszystkich w T5M1

2026-04-01 17:52:16

53

~Nikolka~ :

ja gdy GENZIE

2026-04-01 16:00:48

35

fajnynick7 :

to jest top 1 najlepszych odcinkow na tym kanale. pozdrawiam

2026-04-01 21:39:27

9

~Wika💐 :

moim to ten film jest najlepszy na tym kanale🤣

2026-04-04 17:55:09

1

🎸𝑆𝑘𝑖𝑡𝑡𝑒𝑙𝑠丰⁴⁸³ :

Kto przed 30 kom?

2026-04-01 16:20:56

0

nicola770707 :

1

2026-04-01 15:59:14

1

𝐆𝐞𝐧𝐙𝐢𝐞~𝐖𝐢𝐟𝐞'𝐬|Werka :

Bartek na tym odcinku żył swoim życie 😂😂😂😂❤️❤️❤️

2026-04-20 22:49:50

0

Julita "minionek świeżego " 🩷 :

kocham ten odc xd

2026-04-01 16:11:03

2

Lena💞 :

drugaaa pozdrowiciee?

2026-04-01 16:00:32

1

⋆. 𐙚˚࿔ ᴹᴵᶜᴴᴬˢᴵᴬ𝜗𝜚˚⋆ :

XDD

2026-04-13 17:10:48

0

GaBi_rYbA_sZczUpAK :

Ile teraz jest 💕✨???

2026-04-02 18:43:22

1

zozol 🦢 :

nie no kochamm

2026-04-01 17:59:20

1

Cool girl :

1

2026-04-01 15:59:51

0

lena🩷🩷genzie :

kocham ten odcinek😂😂

2026-05-25 13:12:54

0

Maja_wiśnie :

Jaki odc

2026-04-02 16:54:31

0

LauriKuromi :

to jest naj lepszy odcinek !!♥️

2026-05-13 15:53:50

0

Nika :

Kto przed 100 kom

2026-04-04 16:09:58

0

Zuzu2110//Golden4Kinia&Pola :

Co tu się wydarzyło?

2026-04-03 07:49:57

0

bombiszka :

płakałam jak oglądałam 🥹

2026-04-02 18:42:27

0

#amelka :

kocham

2026-04-01 16:00:13

0

To see more videos from user @domgenzie, please go to the Tikwm homepage.

Other Videos

#الشعب_الصيني_ماله_حل😂😂 #fypシ゚viral #tunisia🇹🇳 #marocaine🇲🇦 #algeria

#الشعب_الصيني_ماله_حل😂😂 #fypシ゚viral #tunisia🇹🇳 #marocaine🇲🇦 #algeria

Povestea acestui titan al universului sonor începe pe data de 29 martie 1943, în însoritul Agria, un orășel de coastă din Grecia, sub numele de Evángelos Odysséas Papathanassíou. ( Vangelis ) Încă de la primii pași, micul Evángelos nu s-a jucat cu jucării, ci cu ecoul lumii, descoperind pianul la doar patru ani și refuzând cu o încăpățânare de geniu orice formă de educație muzicală formală, căci el nu dorea să învețe regulile oamenilor, ci voia să asculte direct vocea universului. A crescut ca un autodidact absolut, pictând cu sunete așa cum marii maeștri pictau pe pânză, trecând prin fiorul rock-ului progresiv alături de Aphrodite's Child, pentru ca mai apoi să se retragă în propriul său laborator al viselor, faimosul studio Nemo din Londra, unde sintetizatoarele deveneau prelungiri ale sufletului său. În acea chilie a creativității pure, în anul 1981, s-a născut capodopera care avea să definească pentru totdeauna noțiunea de noblețe și speranță: „Chariots of Fire”. Această piesă, tema principală a filmului cu același nume regizat de Hugh Hudson, nu este doar o coloană sonoră, ci este imnul fiecărui om care a îndrăznit vreodată să viseze dincolo de limitele propriului corp. Când auzi acele prime bătăi de percuție, pulsul lumii începe să bată în pieptul tău, pregătind terenul pentru acea linie melodică de pian, atât de simplă și totuși atât de copleșitoare, care pare să plutească deasupra unui ocean de viori electronice. Vangelis a reușit imposibilul: a luat un film despre atleții din 1924 și l-a teleportat în eternitate folosind instrumente ale viitorului, demonstrând că emoția nu are timp și nici epocă. Piesa a urcat pe primul loc în topul Billboard Hot 100, un lucru aproape de necrezut pentru o compoziție instrumentală, și i-a adus maestrului mult râvnitul premiu Oscar în 1982, deși el, în modestia sa colosală, nici măcar nu s-a dus să ridice statueta, preferând să rămână înconjurat de instrumentele sale, singurele care îi înțelegeau cu adevărat tăcerile. „Chariots of Fire” a devenit mai mult decât muzică, a devenit respirația jocurilor olimpice, motorul celor care aleargă nu pentru medalii, ci pentru a-și găsi propriul sens în univers, o piesă care te ridică de la pământ și te face să simți că tălpile tale nu mai ating țărâna, ci norii. Ceea ce face ca „Chariots of Fire” să rămână un miracol sonor este curajul lui Vangelis de a folosi pulsul rece al sintetizatoarelor pentru a exprima cele mai calde și profunde trăiri umane, reușind să creeze o legătură invizibilă între tehnologia viitorului și spiritul antic al competiției. Acest maestru al infinitului, care ne-a învățat că între un sintetizator și o orchestră simfonică nu există nicio diferență dacă inima este cea care apasă clapele, a continuat să exploreze stelele și spațiul, colaborând chiar și cu NASA, căci mintea lui era prea mare pentru această planetă mică. Însă, ca orice stea, oricât de mult ar străluci, vine clipa în care lumina sa pământeană trebuia să se stingă pentru a deveni eternă. Este pragul unde sunetul se transformă în tăcere sfântă, iar omul se retrage pentru a lăsa în urmă doar nemurirea operei sale. Pe data de 17 mai 2022, la vârsta de 79 de ani, într-un spital din Paris, inima grecească a celui care a dat voce viselor noastre a încetat să mai bată, lăsând în urmă o liniște care doare. Vangelis a plecat spre acele tărâmuri unde muzica nu are nevoie de instrumente, lăsându-ne nouă, celor rămași, aceste „care de foc” muzicale cu care să călătorim prin propriile noastre furtuni. A plecat discret, așa cum a și trăit, lăsând în urma sa nu doar partituri, ci o fărâmă din raiul pe care l-a auzit și l-a tradus pentru noi în note muzicale, reamintindu-ne cu fiecare ascultare că suntem făcuți din praf de stele și din dorința nemuritoare de a atinge absolutul. Așa simt eu muzica, clară, vie și plină de emoție. #vangelis #chariotsoffire #musica #musichistory #soulmusic

Povestea acestui titan al universului sonor începe pe data de 29 martie 1943, în însoritul Agria, un orășel de coastă din Grecia, sub numele de Evángelos Odysséas Papathanassíou. ( Vangelis ) Încă de la primii pași, micul Evángelos nu s-a jucat cu jucării, ci cu ecoul lumii, descoperind pianul la doar patru ani și refuzând cu o încăpățânare de geniu orice formă de educație muzicală formală, căci el nu dorea să învețe regulile oamenilor, ci voia să asculte direct vocea universului. A crescut ca un autodidact absolut, pictând cu sunete așa cum marii maeștri pictau pe pânză, trecând prin fiorul rock-ului progresiv alături de Aphrodite's Child, pentru ca mai apoi să se retragă în propriul său laborator al viselor, faimosul studio Nemo din Londra, unde sintetizatoarele deveneau prelungiri ale sufletului său. În acea chilie a creativității pure, în anul 1981, s-a născut capodopera care avea să definească pentru totdeauna noțiunea de noblețe și speranță: „Chariots of Fire”. Această piesă, tema principală a filmului cu același nume regizat de Hugh Hudson, nu este doar o coloană sonoră, ci este imnul fiecărui om care a îndrăznit vreodată să viseze dincolo de limitele propriului corp. Când auzi acele prime bătăi de percuție, pulsul lumii începe să bată în pieptul tău, pregătind terenul pentru acea linie melodică de pian, atât de simplă și totuși atât de copleșitoare, care pare să plutească deasupra unui ocean de viori electronice. Vangelis a reușit imposibilul: a luat un film despre atleții din 1924 și l-a teleportat în eternitate folosind instrumente ale viitorului, demonstrând că emoția nu are timp și nici epocă. Piesa a urcat pe primul loc în topul Billboard Hot 100, un lucru aproape de necrezut pentru o compoziție instrumentală, și i-a adus maestrului mult râvnitul premiu Oscar în 1982, deși el, în modestia sa colosală, nici măcar nu s-a dus să ridice statueta, preferând să rămână înconjurat de instrumentele sale, singurele care îi înțelegeau cu adevărat tăcerile. „Chariots of Fire” a devenit mai mult decât muzică, a devenit respirația jocurilor olimpice, motorul celor care aleargă nu pentru medalii, ci pentru a-și găsi propriul sens în univers, o piesă care te ridică de la pământ și te face să simți că tălpile tale nu mai ating țărâna, ci norii. Ceea ce face ca „Chariots of Fire” să rămână un miracol sonor este curajul lui Vangelis de a folosi pulsul rece al sintetizatoarelor pentru a exprima cele mai calde și profunde trăiri umane, reușind să creeze o legătură invizibilă între tehnologia viitorului și spiritul antic al competiției. Acest maestru al infinitului, care ne-a învățat că între un sintetizator și o orchestră simfonică nu există nicio diferență dacă inima este cea care apasă clapele, a continuat să exploreze stelele și spațiul, colaborând chiar și cu NASA, căci mintea lui era prea mare pentru această planetă mică. Însă, ca orice stea, oricât de mult ar străluci, vine clipa în care lumina sa pământeană trebuia să se stingă pentru a deveni eternă. Este pragul unde sunetul se transformă în tăcere sfântă, iar omul se retrage pentru a lăsa în urmă doar nemurirea operei sale. Pe data de 17 mai 2022, la vârsta de 79 de ani, într-un spital din Paris, inima grecească a celui care a dat voce viselor noastre a încetat să mai bată, lăsând în urmă o liniște care doare. Vangelis a plecat spre acele tărâmuri unde muzica nu are nevoie de instrumente, lăsându-ne nouă, celor rămași, aceste „care de foc” muzicale cu care să călătorim prin propriile noastre furtuni. A plecat discret, așa cum a și trăit, lăsând în urma sa nu doar partituri, ci o fărâmă din raiul pe care l-a auzit și l-a tradus pentru noi în note muzicale, reamintindu-ne cu fiecare ascultare că suntem făcuți din praf de stele și din dorința nemuritoare de a atinge absolutul. Așa simt eu muzica, clară, vie și plină de emoție. #vangelis #chariotsoffire #musica #musichistory #soulmusic

About

Robot
API

Legal

Privacy Policy