„Sub Lună” transmite o stare de liniște tristă, dar nu lipsită de sens. Este despre acceptarea trecutului, despre trecerea timpului și despre capacitatea de a merge mai departe, chiar și atunci când direcția nu este clară. ....... Sub Lună Port în mine ecouri din ce-am pierdut Și le las să ardă în focul din trecut Plutesc în derivă ca o corabie fără cârmă Rătăcit în gânduri fără hartă fără urmă Mă las purtat de lumina rece a lunii Prins între vise în ochiul furtunii Port în mine ecouri din ce-am pierdut Și le las să ardă în focul din trecut Toate se vor termina cu soarele dimineții După visele nopții rămân urmele vieții Ce lăsăm în urmă va arde-n tainele tristeții Toate se vor termina cu soarele dimineții Nu mă grăbesc timpul curge cum vrea O clipă-i distanța dintre o mare și o stea Îmi port liniștea în piept chiar de lumea e grea Și las valul să mă ducă oriunde mă vrea Port în mine ecouri din ce-am pierdut Și le las să ardă în focul din trecut Toate se vor termina cu soarele dimineții După visele nopții rămân urmele vieții Ce lăsăm în urmă va arde-n tainele tristeții Toate se vor termina cu soarele dimineții Iar când noaptea apasă și totul dispare Aprind câte o stea din ce doare mai tare Și din haosul mut ce mă ține închis Îmi croiesc un drum nou din vis în vis Toate se vor termina cu soarele dimineții După visele nopții rămân urmele vieții Ce lăsăm în urmă va arde-n tainele tristeții Toate se vor termina cu soarele dimineții Toate se vor termina cu soarele dimineții După visele nopții rămân urmele vieții Ce lăsăm în urmă va arde-n tainele tristeții Toate se vor termina cu soarele dimineții ....... “Poezia nu trăiește doar în cerneală – ea murmură, vibrează, cântă.” – Drago . . . . . . . #SubLuna #SoareleDiminetii #EcouriDinTrecut #FoculDinTrecut #Drago - @drago.rhythmicwonders