Se spune că această teorie ne învață ceva profund despre noi înșine. Unele dintre noi am crescut învățând să ne protejăm inima. Am devenit puternice. Independente. Atente la cât de mult ne permitem să așteptăm de la ceilalți. Obișnuite să ducem în spate mai mult decât ne era partea. Am învățat să ridicăm ziduri doar pentru a ne simți în siguranță. Și apoi am avut fii. Băieței cu cele mai moi inimi. Care iubesc zgomotos și deschis. Care își înfășoară brațele în jurul tău fără ezitare. Care spun „Te iubesc” de parcă ar fi cel mai ușor lucru din lume. Care te țin de mână în public de parcă ai fi întreaga lor lume. Și, dintr-odată, acele ziduri pe care le-ai construit nu mai par atât de solide. Pentru că iubirea lor este simplă. Onestă. Necondiționată. Genul de iubire care nu cere nimic la schimb. La început, se poate simți neobișnuit. Dar în acele momente în care îl aliniți pe el… O vindeci, de fapt, cu blândețe și pe fetița care ai fost odată. Când îi spui „ești în siguranța”… O parte din tine aude și ea asta. Nu e vorba că fiii noștri ne vindecă pe noi. Ci faptul că suntem iubite într-un mod atât de pur și deschis ne reamintește că nu am fost niciodată „prea mult” de la bun început. Iar dacă crești un băiețel în timp ce îți vindeci încet propria inimă… Probabil înțelegi exact ce înseamnă asta. Sunt Ana, mama de baiat, iar pe pagina mea gasesti continut despre maternitate, familie, dar si despre cum sa construiesti un v.e.n.i.t on.line, fară să te afișezi ! Daca simti ca vrei sa renunti la timpul inutil petrecut in on.line si sa incepi o afacere, scrie “INFO” in comentarii si revin eu cu detalii. #viatademama #mamicicupicimici #mamadebaiat #romaniindiaspora #baby - @anadigital20