@lord_fabius: #fyp #dachshund #perro #pet #viral

Fabi 🐶
Fabi 🐶
Open In TikTok:
Region: FI
Thursday 18 June 2026 17:43:00 GMT
1809121
109150
2315
54786

Music

Download

Comments

str4ws000
◦❀꙳*+:•*🍧 :
bros nose
2026-06-20 20:42:18
4988
bruh.122.1
manos :
it says i love you (can i get a like please?)
2026-06-19 16:29:56
5478
gewoonlisa0
lisa :
why does this look like a face
2026-06-19 14:32:04
2441
jpscllno._
Aikata :
my dumbahh checked both nostrils
2026-06-21 05:05:28
764
idonthave_hantavirus67
★J🖇️zmin★ :
My trypophobia 😭✌️
2026-06-21 09:01:35
262
alinekatt0
Alinekatt :
I love you to
2026-06-19 05:44:31
5142
whos.she271
￴     ️￴ ￴￴     ️￴ ￴ ￴ ￴￴￴ ￴￴￴ :
Not me zooming in his nostrils 😭😭😭
2026-06-21 09:59:19
15
chimiselden38
CHEMI❤️‍🩹 :
love you too
2026-06-21 15:07:42
14
todor34555
catnap x dogday :
me: catnap loves you 🥰too
2026-06-19 07:10:34
2
de.emperor48
Sëttîñgs :
love you too 💕
2026-06-21 17:19:13
9
maria_lov3r
☆°MARWA_LOV3R°☆ :
nose be like :
2026-06-21 14:20:52
53
verify__celeb1
CELEB :
Me foolish viewing the nose for no reason 😅
2026-06-21 21:13:55
9
martinalove16
꧁ 𝐓𝐈𝐍𝐀 ꧂ :
i thought i was gonna find boogers😭✌
2026-06-21 11:30:35
12
ofc.itsbohlale
🦋🌺 :
guys the nose said l love you
2026-06-21 12:17:26
7
kait_eunna08
️ ￴￴￴￴￴￴￴￴￴ ￴￴￴      ️￴￴￴ :
Not me looking inside😞😞
2026-06-21 11:23:37
11
To see more videos from user @lord_fabius, please go to the Tikwm homepage.

Other Videos

De când eram copil, mama ne ducea la biserică. Eram unsprezece copii și ea ne ducea pe toți la biserică. Copii fiind, îi spuneam că ne dor picioarele, că vrem să ieșim afară. Și mama ne zicea: „Mă, voi nu știți ce înseamnă rugăciunea și nu știți să vă rugați lui Hristos, dar durerea picioarelor voastre este rugăciunea voastră către Dumnezeu. Asta-i rugăciunea voastră, când te dor picioarele pentru Hristos. Să-ți obosească trupul pentru Hristos, că nu știi să te rogi, că ești copil”. Ceea ce mă impresiona la mama era rugăciunea ei. Mama vorbea cu Dumnezeu așa cum vorbea cu tata. Spunea:  “Doamne, de ce găinile mele nu mai fac ouă? Vreau să hrănesc copiii aceștia!”, sau „De ce vaca nu dă lapte?”, sau „De ce a murit porcul de boală? Păi, Doamne, nu vezi că eu am aici de hrănit niște guri?”. Am învățat de la mama această relație personală cu Dumnezeu și am avut-o în închisoare, alături de relația cu mama. Mama nu știa teologie deloc. Dacă o întrebai ce înseamnă Sfânta Treime, nu știa. Ea știa numai Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, dar ce înseamnă Sfânta Treime nu știa. Dacă poți să ai o credință din aceasta simplă, ești cel mai fericit! Nu mai ai nevoie de nicio teorie. Nimic nu te va putea sminti, nimic nu va tulbura credința ta. Pe mama n-au tulburat-o nici morțile copiilor ei, nici sărăcia, nici bogăția. Nu a fost ea bogată, dar în orice caz, am avut și perioade bune. Nici bogăția n-a trufit-o, nici sărăcia n-a înjosit-o, ci a rămas la fel de fidelă credinței și la fel de directă în relația cu Dumnezeu. Părintele Gheorghe Calciu rămâne, prin toată viața sa, un reper de bucurie, de bunătate, de jertfă, de credință, de pătimire, care a împărțit lumină semenilor săi în timpuri întunecate. Părintele Gheorghe Calciu s-a născut în 1925, la Mahmudia, în Deltă. A fost al 11-lea și cel mai mic copil al unei familii de țărani credincioși. A învățat la Liceul „Spiru Haret” din Tulcea. Aici, religia se făcea foarte serios și nu se putea lipsi duminica de la slujbă. Prin 1940 a intrat în Frățiile de Cruce – elevii având îndatorirea de a merge zilnic la biserică și de a cultiva onestitatea, corectitudinea, hărnicia, responsabilitatea, chibzuința, rugăciunea, înfrânarea, generozitatea. Tot aici se practicau în mod concret ajutorarea celor slabi sau bătrâni, eliminarea sentimentului de frică, spiritul de sacrificiu, asumarea martiriului. După liceu, a mers la Facultatea de Medicină din București. Ca student, s-a întărit în credință și a încercat să urmeze o linie de rugăciune mai adâncă și de jertfă pentru aproapele, de responsabilitate și de încredere în puterea lui Dumnezeu. După doi ani de studenție a fost arestat, pe 21 mai 1948, pentru că a adăpostit la cămin pe un prieten de liceu, șef al Frățiilor de Cruce din Tulcea. Alături de alți studenți, a fost acuzat de activitate împotriva siguranței statului și a stat închis la Securitate până în toamnă, la proces. Arunci a primit opt ani de temniță grea și a fost trimis la Pitești. La închisoare, tinerii erau și mai apropiați de Dumnezeu. Aveau program de rugăciune continuă și activități intelectuale, învățau Evanghelia pe de rost. Părintele Gheorghe Calciu și alții au supraviețuit foamei, frigului, torturilor, terorii – toate, prin credință. Cu rugăciunea inimii și tăcere, a trecut prin nenumărate anchete. Pentru că predicile lui începuseră să fie tipărite în străinătate și acolo erau deja proteste, la proces i s-au dat zece ani de închisoare și a fost trimis la spitalul de nebuni de la Jilava, apoi la Aiud. În timp ce se făceau intervenții internaționale pentru el, administrațiile închisorilor căutau să-l extermine prin frig, foame, teroare, izolare.
De când eram copil, mama ne ducea la biserică. Eram unsprezece copii și ea ne ducea pe toți la biserică. Copii fiind, îi spuneam că ne dor picioarele, că vrem să ieșim afară. Și mama ne zicea: „Mă, voi nu știți ce înseamnă rugăciunea și nu știți să vă rugați lui Hristos, dar durerea picioarelor voastre este rugăciunea voastră către Dumnezeu. Asta-i rugăciunea voastră, când te dor picioarele pentru Hristos. Să-ți obosească trupul pentru Hristos, că nu știi să te rogi, că ești copil”. Ceea ce mă impresiona la mama era rugăciunea ei. Mama vorbea cu Dumnezeu așa cum vorbea cu tata. Spunea: “Doamne, de ce găinile mele nu mai fac ouă? Vreau să hrănesc copiii aceștia!”, sau „De ce vaca nu dă lapte?”, sau „De ce a murit porcul de boală? Păi, Doamne, nu vezi că eu am aici de hrănit niște guri?”. Am învățat de la mama această relație personală cu Dumnezeu și am avut-o în închisoare, alături de relația cu mama. Mama nu știa teologie deloc. Dacă o întrebai ce înseamnă Sfânta Treime, nu știa. Ea știa numai Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, dar ce înseamnă Sfânta Treime nu știa. Dacă poți să ai o credință din aceasta simplă, ești cel mai fericit! Nu mai ai nevoie de nicio teorie. Nimic nu te va putea sminti, nimic nu va tulbura credința ta. Pe mama n-au tulburat-o nici morțile copiilor ei, nici sărăcia, nici bogăția. Nu a fost ea bogată, dar în orice caz, am avut și perioade bune. Nici bogăția n-a trufit-o, nici sărăcia n-a înjosit-o, ci a rămas la fel de fidelă credinței și la fel de directă în relația cu Dumnezeu. Părintele Gheorghe Calciu rămâne, prin toată viața sa, un reper de bucurie, de bunătate, de jertfă, de credință, de pătimire, care a împărțit lumină semenilor săi în timpuri întunecate. Părintele Gheorghe Calciu s-a născut în 1925, la Mahmudia, în Deltă. A fost al 11-lea și cel mai mic copil al unei familii de țărani credincioși. A învățat la Liceul „Spiru Haret” din Tulcea. Aici, religia se făcea foarte serios și nu se putea lipsi duminica de la slujbă. Prin 1940 a intrat în Frățiile de Cruce – elevii având îndatorirea de a merge zilnic la biserică și de a cultiva onestitatea, corectitudinea, hărnicia, responsabilitatea, chibzuința, rugăciunea, înfrânarea, generozitatea. Tot aici se practicau în mod concret ajutorarea celor slabi sau bătrâni, eliminarea sentimentului de frică, spiritul de sacrificiu, asumarea martiriului. După liceu, a mers la Facultatea de Medicină din București. Ca student, s-a întărit în credință și a încercat să urmeze o linie de rugăciune mai adâncă și de jertfă pentru aproapele, de responsabilitate și de încredere în puterea lui Dumnezeu. După doi ani de studenție a fost arestat, pe 21 mai 1948, pentru că a adăpostit la cămin pe un prieten de liceu, șef al Frățiilor de Cruce din Tulcea. Alături de alți studenți, a fost acuzat de activitate împotriva siguranței statului și a stat închis la Securitate până în toamnă, la proces. Arunci a primit opt ani de temniță grea și a fost trimis la Pitești. La închisoare, tinerii erau și mai apropiați de Dumnezeu. Aveau program de rugăciune continuă și activități intelectuale, învățau Evanghelia pe de rost. Părintele Gheorghe Calciu și alții au supraviețuit foamei, frigului, torturilor, terorii – toate, prin credință. Cu rugăciunea inimii și tăcere, a trecut prin nenumărate anchete. Pentru că predicile lui începuseră să fie tipărite în străinătate și acolo erau deja proteste, la proces i s-au dat zece ani de închisoare și a fost trimis la spitalul de nebuni de la Jilava, apoi la Aiud. În timp ce se făceau intervenții internaționale pentru el, administrațiile închisorilor căutau să-l extermine prin frig, foame, teroare, izolare. "Am stat în închisoare cu mulţi oameni, cu ierarhi, cu preoţi buni, cu călugări şi am înţeles că rugăciunea este strădanie, foarte mare strădanie. Diavolul turbează atunci când cineva se roagă." Dezgropat după 7 ani, părintele Calciu arata ca-n ziua în care a murit. #fyp #foryouu #foryupagе #credinta #dumnezeu #iubire #foryoupage❤️❤️ #cupcut #virał

About