Sunt o femeie care a dus greutăți de când a deschis ochii către lume. Nu spun asta ca să mi se facă milă și nici ca să demonstrez ceva cuiva. Este pur și simplu adevărul vieții mele. În timp ce alții își amintesc de copilărie ca de o perioadă lipsită de griji, eu îmi amintesc de responsabilități, de lipsuri, de frici și de momente în care am fost nevoită să cresc mai repede decât ar fi trebuit. Am învățat devreme că viața nu oferă tuturor aceleași șanse și că uneori trebuie să lupți pentru lucruri pe care alții le primesc firesc. Am mers înainte când nu aveam putere. Am zâmbit când în suflet era furtună. Am fost puternică atunci când nimeni nu m-a întrebat dacă mai pot. Am cărat poveri care nu erau ale mele, am adunat dezamăgiri și ..... . Și totuși, în fiecare dimineață, m-am ridicat și am continuat. Au fost momente în care am simțit că viața îmi cere prea mult. Momente în care am obosit să fiu cea care rezolvă, cea care înțelege, cea care iartă, cea care merge înainte indiferent de situație. Dar chiar și atunci când am vrut să renunț, ceva din mine a refuzat să se lase învins. Poate că nu am avut o viață ușoară. Poate că am plătit pentru liniștea mea cu multe lacrimi nevăzute. Poate că am învățat să mă bazez pe mine pentru că de prea multe ori nu a fost nimeni acolo când aveam nevoie. Dar toate acestea m-au făcut femeia care sunt astăzi. Nu sunt perfectă. Sunt obosită uneori. Sunt rănită pe alocuri. Port cicatrici pe care nu le vede nimeni. Dar port și o forță pe care numai cei care au trecut prin foc o pot înțelege. Iar dacă astăzi par rece, distantă sau prea puternică, să știți că nu a fost o alegere. A fost felul în care am învățat să supraviețuiesc. Pentru că atunci când ai dus greutăți de când ai deschis ochii, nu mai ceri vieții să fie ușoară. Îi ceri doar să îți lase sufletul întreg. Iar pentru cei care au rămas lângă mine, chiar și atunci când nu am fost cea mai bună versiune a mea, vă mulțumesc din suflet🙏 - @doar._ea_