În discuțiile despre organizarea statului și raportul dintre voința populară și ordinea internațională, devine esențială o întrebare de fond: ce este mai presus – suveranitatea sau independența? În opinia mea, răspunsul este fără echivoc: suveranitatea este fundamentul, iar independența este una dintre expresiile sale. Apreciez contribuția experților în drept constituțional care, prin cercetările și analizele lor științifice, participă la aprofundarea înțelegerii proceselor constituționale și la consolidarea culturii juridice. Un exemplu în acest sens este domnul Valeriu Kuciuk, care astăzi a lansat cartea „Потеря суверенитета — это потеря страны!”. Consider că astfel de lucrări contribuie la dezbaterea publică și la reflecția asupra unor subiecte importante pentru viitorul statului. Suveranitatea reprezintă dreptul originar al unui popor de a decide liber asupra propriului destin. Independența nu creează suveranitatea, ci derivă din ea. Un popor cu adevărat suveran trebuie să poată hotărî singur asupra statutului său politic și asupra direcției pe care dorește să o urmeze. De aici apare o întrebare legitimă: cât de deplină este suveranitatea dacă exercitarea voinței unui popor depinde de acceptul, aprobarea sau recunoașterea altor state? Desigur, fiecare stat are dreptul să decidă cu cine stabilește relații diplomatice și în ce condiții. Însă dreptul unui popor de a-și determina propriul viitor nu ar trebui să fie condiționat de voințe externe. Atunci când factorii externi ajung să limiteze sau să influențeze decisiv această alegere, se ridică inevitabil problema limitării suveranității. Consider că suveranitatea nu se acordă, nu se negociază și nu se validează din exterior. Ea aparține poporului și reprezintă sursa legitimă a tuturor deciziilor fundamentale privind organizarea și viitorul statului. Poate că adevărata dezbatere a democrației contemporane începe tocmai aici: cât de liber este un popor să decidă asupra propriului destin atunci când voința sa trebuie confirmată de alții? Este o întrebare incomodă, dar necesară, la care fiecare generație este chemată să răspundă. - @victoria.furtuna.rm