2okisori :
Oameni care cred că pot avea totul, dar într-o zi descoperă că totul le-a alunecat printre degete…
oameni care au fost siguri că acel „cineva” îi iubește,
dar n-au înțeles că iubirea nu ține loc de prezență,
și nici promisiunile nu pot încălzi un suflet lăsat în frig.
Așa am ajuns și eu să învăț pe tăcute.
Că nu poți trăi fără o aripă,
dar uneori aripa aceea pleacă și nu mai revine,
iar tu rămâi încercând să zbori cu jumătate de inimă.
Și doare… nu ca o rană care se vede,
ci ca o lipsă care te strânge din interior,
ca un gol care știe exact unde să te apese.
Te trezești dimineața și totul pare la fel,
dar nimic nu mai e întreg.
Am crezut că iubirea e suficientă.
Că dacă simți prea mult, vei fi și simțit la fel.
Dar uneori, oamenii știu să primească totul
și să lase în urmă doar tăcere.
Și rămâi tu…
cu amintiri care nu mai au unde să se întoarcă,
cu mesaje pe care nu le mai citește nimeni,
cu un „noi” care încă trăiește în tine,
deși în realitate s-a sfârșit demult.
Și poate cel mai dureros adevăr e acesta:
nu pierzi doar pe cineva…
pierzi felul în care erai tu atunci când îl iubeai.
2026-07-04 08:53:31