@intreranduri: #poetry #versuri #poezie

Лена🥥 :

Ți-aș fi scris un simplu ,,mie mi-e dor” , dar n-am vrut să calc spațiul dintre noi. Așa ca am sa tac, deși in fiecare zi am avut câte ceva să-ți spun. Am strâns cuvintele într-un colț al sufletului și le-am lăsat să se transforme în gânduri pe care nu le vei citi niciodată. Dorul de tine nu seamănă cu furtunile despre care vorbesc oamenii. Nu vine zgomotos și nu răstoarnă totul în cale. Seamănă mai degrabă cu ploaia aceea liniștită care cade ore întregi și schimbă peisajul fără să observi. Se așază peste amintiri ,peste melodii ,peste locuri și le face să poarte numele tău. Uneori mă surprind întorcându-mă la noi ca la o casă în care nu mai locuiesc. Deschid ușa amintirilor ,privesc înăuntru pentru câteva clipe și plec mai departe. Totul este la locul lui: râsetele,promisiunile,privirile,momentele în care mă simțeam acasă doar pentru ca erai acolo. Nu știu dacă oamenii pe care îi iubim cu adevărat pleacă vreodată complet. Cred ca rămân în gesturile noastre,in felul în care zâmbim la anumite lucruri ,în cântecele pe care nu le putem asculta fără sa ne doară puțin. Rămân în locuri atât de adânci încât timpul nu ajunge până la ei. Și poate ca nu mi-e dor doar de tine. Poate ca mi-e dor de tot ceea ce eram atunci când puteam spune orice. De liniștea pe care o simțeam când îți auzeam vocea. De sentimentul că,indiferent cât de grea era ziua,exista cineva care făcea lumea să pară mai blândă. Nu-ți scriu ca să te întorci. Nu-ți scriu ca să se schimbe ceva între noi. Îți scriu doar pentru că uneori dorul devine prea mare pentru a mai încăpea într-o tăcere. Am învățat doar să trăiesc cu lipsa ta așa cum înveți să trăiești cu o stea care nu se mai vede pe cer,dar despre care știi că există undeva,dincolo de noapte.