danielaoprea087 :
Bună ziua, domnule Daniel Hagen,
Am urmărit mesajul dumneavoastră și înțeleg ideea principală: că noi, cei din diaspora, trebuie să fim flexibili, să învățăm continuu, să evoluăm și să ne reinventăm pentru a putea face față unei lumi din ce în ce mai competitive. Sunt întru totul de acord cu acest principiu.
Totuși, aș dori să vă împărtășesc pe scurt experiența mea și să vă cer opinia.
Sunt din Republica Moldova. Am absolvit Facultatea de Litere la Universitatea din Sibiu, am studii de master și am publicat două cărți. La vârsta de 43 de ani am emigrat în Marea Britanie și am luat totul de la zero. Am lucrat mai întâi ca îngrijitoare (carer), apoi ca teacher assistant într-un colegiu. Între timp, am continuat să studiez și am obținut calificări în Human Resources, precum și în Business Administration and Project Management.
Cu toate acestea, atunci când am candidat pentru un post administrativ, nu am fost selectată, deși am avut 18 ani de experiență ca director adjunct într-o școală din Republica Moldova. Postul a fost ocupat de o candidată britanică.
De aceea, simt că uneori problema nu este lipsa de muncă, de dorință de învățare sau de adaptare. Mă întreb sincer ce aș putea face în plus. Îmi doresc să evoluez și sunt dispusă să muncesc în continuare, însă uneori nu mă simt în siguranță în privința viitorului meu profesional, chiar dacă sunt căsătorită cu un cetățean britanic.
Aș aprecia foarte mult dacă mi-ați putea oferi opinia dumneavoastră și, mai ales, o sugestie concretă despre ce credeți că ar fi următorul pas pe care ar trebui să îl fac.
Vă mulțumesc anticipat.
2026-07-21 19:09:46