1. Home
  2. Detail

@bonin003: Confie no processo #policia #militar #pmesp

bonin003
bonin003
Open In TikTok:
Region: BR
Saturday 15 August 2026 08:31:28 GMT
871
160
0
3

Music

Download

No Watermark .mp4 (1.14MB) No Watermark(HD) .mp4 (1.14MB) Watermark .mp4 (2.92MB) Music .mp3

Comments

There are no more comments for this video.
To see more videos from user @bonin003, please go to the Tikwm homepage.

Other Videos

Tono de llamada de karolG #karolg #karolG #parati #tonodellamada #viraltiktok
Tono de llamada de karolG #karolg #karolG #parati #tonodellamada #viraltiktok
Chăm sóc răng miệng thật kỹ cho bé ngay từ nhỏ nhé các mom ơi #xitsaurang #sachi #chill #sach #saurang
Chăm sóc răng miệng thật kỹ cho bé ngay từ nhỏ nhé các mom ơi #xitsaurang #sachi #chill #sach #saurang
Mê ẻm nó #makemine #sonbong #sonmakemine #sontintbong #liptint @MAKEMINE Việt Nam
Mê ẻm nó #makemine #sonbong #sonmakemine #sontintbong #liptint @MAKEMINE Việt Nam
Există clipe pe care Dumnezeu le dăruiește numai celor ce au învățat să plângă pentru alții. Clipe în care un preot vede ceea ce nici împărații n-au fost învredniciți să vadă. Nu cerul deschis. Ci o inimă care, după ani de rătăcire, se întoarce acasă, la Hristos. Cred că pentru o singură asemenea clipă merită toate nopțile petrecute în genunchi, toate pomelnicele umezite de lacrimi, toate Psaltirile citite atunci când pleoapele nu mai puteau rămâne deschise și toate drumurile făcute spre oameni care își pierduseră chiar și puterea de a se ruga. Puțini știu ce înseamnă să fii preot. Să porți în inimă durerile unor oameni care nu-ți sunt rude și totuși să-i iubești ca pe ai tăi. Să te doară copilul unei mame ca și cum ar fi copilul tău. Să suferi pentru o familie care se destramă. Să privești neputincios cum un tânăr își risipește viața și să nu mai poți face nimic decât să îngenunchezi înaintea lui Dumnezeu, acolo unde începe adevărata luptă. Sunt zile în care Dumnezeu pare că tace. Iar tăcerea Lui poate sfâșia inima. Dar Dumnezeu nu uită niciodată lacrimile care se varsă pentru aproapele. Și, din când în când, îi îngăduie preotului să vadă rodul lor. O femeie care, ani la rând, a plâns înaintea icoanei Maicii Domnului cerând un singur dar – bucuria de a auzi măcar o dată cuvântul „mamă” – intră acum în biserică ținând un prunc în brațe. Nu spune nimic. Îl strânge la piept. Îl privește. Îl sărută. Iar lacrimile ei sunt mai grăitoare decât orice rugăciune. Dumnezeu i-a răspuns dincolo de cuvinte. Altădată, un bărbat se apropie sfios și spune aproape în șoaptă: — Părinte... n-am mai divorțat... Atât. Doar câteva cuvinte. Dar în ele un preot vede doi copii care vor adormi din nou sub același acoperiș, o femeie care nu va mai plânge singură în întuneric și o familie pe care Hristos a smuls-o din marginea prăpastiei. Iar într-o zi, la spovedanie, cade în genunchi un om care ani întregi a trăit convins că Dumnezeu nu-l mai poate ierta. Cu glas frânt și ochii scăldați în lacrimi spune doar: — M-am săturat să-L răstignesc pe Hristos... În clipa aceea, cerul parcă se apropie de pământ. Și un preot înțelege că este martor la cea mai mare minune care se poate petrece în această lume. Învierea unui suflet. Poate de aceea chipurile marilor duhovnici sunt atât de senine. Nu pentru că viața i-a cruțat de suferință. Ci pentru că au văzut mii de astfel de învieri. Au văzut oameni pe care lumea îi socotea pierduți, iar Dumnezeu i-a ridicat din adâncul căderii, le-a vindecat rănile și i-a îmbrățișat din nou ca pe fiii Săi. Lumea caută fericirea în aplauze, în bogăție, în iubirea oamenilor sau în împlinirea visurilor. Dar există o bucurie pe care lumea nu o poate înțelege. Bucuria de a vedea un om împăcându-se cu Dumnezeu. Bucuria de a vedea o inimă zdrobită renăscând prin pocăință. Bucuria de a vedea că Hristos a mai câștigat un suflet pentru Împărăția Sa. Aceasta este răsplata tuturor privegherilor. Aceasta este cununa tuturor posturilor. Aceasta este mângâierea tuturor lacrimilor. Fiindcă nimic pe pământ nu se poate asemăna cu clipa în care un om trece din moartea păcatului la viața cea adevărată în Hristos. Și dacă pentru o singură astfel de înviere ar trebui să postească iarăși, să privegheze iarăși și să plângă iarăși, un preot ar primi această osteneală cu recunoștință. Fiindcă nu există fericire mai mare decât să fii, prin harul lui Dumnezeu, martor la învierea unui suflet. (monahia Ierusalima)
Există clipe pe care Dumnezeu le dăruiește numai celor ce au învățat să plângă pentru alții. Clipe în care un preot vede ceea ce nici împărații n-au fost învredniciți să vadă. Nu cerul deschis. Ci o inimă care, după ani de rătăcire, se întoarce acasă, la Hristos. Cred că pentru o singură asemenea clipă merită toate nopțile petrecute în genunchi, toate pomelnicele umezite de lacrimi, toate Psaltirile citite atunci când pleoapele nu mai puteau rămâne deschise și toate drumurile făcute spre oameni care își pierduseră chiar și puterea de a se ruga. Puțini știu ce înseamnă să fii preot. Să porți în inimă durerile unor oameni care nu-ți sunt rude și totuși să-i iubești ca pe ai tăi. Să te doară copilul unei mame ca și cum ar fi copilul tău. Să suferi pentru o familie care se destramă. Să privești neputincios cum un tânăr își risipește viața și să nu mai poți face nimic decât să îngenunchezi înaintea lui Dumnezeu, acolo unde începe adevărata luptă. Sunt zile în care Dumnezeu pare că tace. Iar tăcerea Lui poate sfâșia inima. Dar Dumnezeu nu uită niciodată lacrimile care se varsă pentru aproapele. Și, din când în când, îi îngăduie preotului să vadă rodul lor. O femeie care, ani la rând, a plâns înaintea icoanei Maicii Domnului cerând un singur dar – bucuria de a auzi măcar o dată cuvântul „mamă” – intră acum în biserică ținând un prunc în brațe. Nu spune nimic. Îl strânge la piept. Îl privește. Îl sărută. Iar lacrimile ei sunt mai grăitoare decât orice rugăciune. Dumnezeu i-a răspuns dincolo de cuvinte. Altădată, un bărbat se apropie sfios și spune aproape în șoaptă: — Părinte... n-am mai divorțat... Atât. Doar câteva cuvinte. Dar în ele un preot vede doi copii care vor adormi din nou sub același acoperiș, o femeie care nu va mai plânge singură în întuneric și o familie pe care Hristos a smuls-o din marginea prăpastiei. Iar într-o zi, la spovedanie, cade în genunchi un om care ani întregi a trăit convins că Dumnezeu nu-l mai poate ierta. Cu glas frânt și ochii scăldați în lacrimi spune doar: — M-am săturat să-L răstignesc pe Hristos... În clipa aceea, cerul parcă se apropie de pământ. Și un preot înțelege că este martor la cea mai mare minune care se poate petrece în această lume. Învierea unui suflet. Poate de aceea chipurile marilor duhovnici sunt atât de senine. Nu pentru că viața i-a cruțat de suferință. Ci pentru că au văzut mii de astfel de învieri. Au văzut oameni pe care lumea îi socotea pierduți, iar Dumnezeu i-a ridicat din adâncul căderii, le-a vindecat rănile și i-a îmbrățișat din nou ca pe fiii Săi. Lumea caută fericirea în aplauze, în bogăție, în iubirea oamenilor sau în împlinirea visurilor. Dar există o bucurie pe care lumea nu o poate înțelege. Bucuria de a vedea un om împăcându-se cu Dumnezeu. Bucuria de a vedea o inimă zdrobită renăscând prin pocăință. Bucuria de a vedea că Hristos a mai câștigat un suflet pentru Împărăția Sa. Aceasta este răsplata tuturor privegherilor. Aceasta este cununa tuturor posturilor. Aceasta este mângâierea tuturor lacrimilor. Fiindcă nimic pe pământ nu se poate asemăna cu clipa în care un om trece din moartea păcatului la viața cea adevărată în Hristos. Și dacă pentru o singură astfel de înviere ar trebui să postească iarăși, să privegheze iarăși și să plângă iarăși, un preot ar primi această osteneală cu recunoștință. Fiindcă nu există fericire mai mare decât să fii, prin harul lui Dumnezeu, martor la învierea unui suflet. (monahia Ierusalima)
it hits all at once 😭 #relatablememes #skatelife #skatememe #Skateboarding #skatetok
it hits all at once 😭 #relatablememes #skatelife #skatememe #Skateboarding #skatetok
#шаблон #capcut #ялюблютебяалия #репост #цитата
#шаблон #capcut #ялюблютебяалия #репост #цитата

About

Legal