@selya_frt: #CapCut

Sel_frt
Sel_frt
Open In TikTok:
Region: FR
Wednesday 09 September 2026 08:53:58 GMT
311
55
1
0

Music

Download

Comments

agathe.dlr_
Agathe’⭐️ :
😍😍
2026-09-09 11:06:25
0
To see more videos from user @selya_frt, please go to the Tikwm homepage.

Other Videos

Colea Răutu pe numele real, Nikolai Rutkovski, s-a născut la 28 noiembrie 1912, în Limbenii Noi, județul Bălți, astăzi în Republica Moldova. Tatăl său, polonez, era mecanic de locomotivă, iar mama sa – o educatoare basarabeancă. La 13 ani, Colea pleacă din Chişinău spre Bucureşti cu gândul să se înscrie într-o echipă de fotbal. Se cazează la un meşter de la Uzinele Mociorniţa, care-l ia în echipa de fotbal a uzinei. În caietele sale cu amintiri, unde se destăinuia frecvent, scria că n-a iubit şcoala, că i-a plăcut fotbalul, iar bunica sa rămâne vie în amintirile lui, pomenind-o mereu printre întâmplările pitoreşti ale vieţii. Colea Răutu s-a născut într-o familie numeroasă, fiind cel mai mare dintre cei patru copii. Frații săi au fost Larisa, Natalia și Valentin, iar rolul de frate mai mare a venit devreme cu responsabilități. După școala primară, Colea Răutu a urmat Liceul „Ion Creangă” din Bălți, unde a făcut primele două clase ale ciclului inferior. Ulterior, familia a decis să îl înscrie la Liceul Militar „Regele Ferdinand I” din Chișinău, „ca să se disciplineze”. Această decizie a fost fundamentală pentru viața lui. Liceul militar i-a impus un ritm strict, o ținută rigidă și o formă de autocontrol care, mai târziu, avea să-i definească prezența scenică. Aici a avut un profesor esențial: Emil Bobescu, profesorul de muzică. Sub îndrumarea lui, Colea Răutu a învățat - pian, vioară si clarinet Din clasa a VI-a a cântat în corul liceului, iar muzica a devenit primul limbaj artistic pe care l-a stăpânit cu adevărat. Viața personală a lui Colea Răutu în adolescență și tinerețe a fost departe de orice romantism artistic. A lucrat la stadionul (ciclodromul) din Chișinău, unde adesea dormea pe plasa de volei si se învelea cu plasa de tenis. Această perioadă nu l-a amărât, ci l-a întărit. Pasiunea sa reală, aproape obsesivă, a fost fotbalul. A fost „rapidist” înfocat și a jucat o perioadă în echipa Uzinelor „Mociorniță” din București. El însuși mărturisea fără complexe că nu i-a plăcut niciodată cartea, dar i-a plăcut viața, corpul în mișcare, efortul, competiția. Această sinceritate l-a ținut departe de impostură. Intrarea în lumea teatrului l-a pus în fața unei alegeri identitare. A renunțat la numele Rutkovski și a ales Răutu, numele bunicilor pe linie maternă. A păstrat însă diminutivul basarabean Colea, semn că nu și-a renegat niciodată originile. Această schimbare nu a fost cosmetică. A fost un act de adaptare într-un mediu nou, fără a-și pierde rădăcinile. În 1939, cu numele real, a făcut parte din trupa Cărăbuș, condusă de Constantin Tănase, participând la celebrul turneu din Orient (Turcia, Egipt, Liban, Palestina). Aici nu a fost „actor” în sens clasic: „Făceam mai mult gimnastică decât actorie. Și cântam.” Ținuta sa milităroasă îl făcea rigid pe scenă, motiv pentru care a luat lecții de mișcare scenică. Tot aici a format Trio Cărăbuș, alături de Grișa Tascarov și Radu Zaharescu. Mentorul decisiv a fost Puiu Maximilian, care i-a spus direct: „N-ai să ajungi niciodată tenor sau soprană. Fă teatru.” A fost un sfat dur, dar salvator. A jucat la: - Teatrul Giulești (1952–1968) - Teatrul Național din București (la inițiativa lui Sică       Alexandrescu) - pentru scurt timp, la Teatrul din Pitești Debutul cinematografic a venit în 1954, cu rolul Ilie Barbu din Desfășurarea, regia Paul Călinescu, după Marin Preda. A fost un debut rar: rol principal, nu episodic. A jucat în peste 70 de filme. Viața personală a lui Colea Răutu a fost trăită departe de scandal și expunere publică. Nu a fost un om al interviurilor confesionale și nu și-a transformat familia într-un instrument de imagine. A rămas toată viața un om rezervat, cu o disciplină interioară puternică, cu relații puține, dar solide. Prietenii și colegii îl descriau ca: sobru, loial, exigent si profund corect. S-a stins din viață la aproape 96 de ani și a fost înmormântat, cu onoruri militare, la Cimitirul Bellu din București.
Colea Răutu pe numele real, Nikolai Rutkovski, s-a născut la 28 noiembrie 1912, în Limbenii Noi, județul Bălți, astăzi în Republica Moldova. Tatăl său, polonez, era mecanic de locomotivă, iar mama sa – o educatoare basarabeancă. La 13 ani, Colea pleacă din Chişinău spre Bucureşti cu gândul să se înscrie într-o echipă de fotbal. Se cazează la un meşter de la Uzinele Mociorniţa, care-l ia în echipa de fotbal a uzinei. În caietele sale cu amintiri, unde se destăinuia frecvent, scria că n-a iubit şcoala, că i-a plăcut fotbalul, iar bunica sa rămâne vie în amintirile lui, pomenind-o mereu printre întâmplările pitoreşti ale vieţii. Colea Răutu s-a născut într-o familie numeroasă, fiind cel mai mare dintre cei patru copii. Frații săi au fost Larisa, Natalia și Valentin, iar rolul de frate mai mare a venit devreme cu responsabilități. După școala primară, Colea Răutu a urmat Liceul „Ion Creangă” din Bălți, unde a făcut primele două clase ale ciclului inferior. Ulterior, familia a decis să îl înscrie la Liceul Militar „Regele Ferdinand I” din Chișinău, „ca să se disciplineze”. Această decizie a fost fundamentală pentru viața lui. Liceul militar i-a impus un ritm strict, o ținută rigidă și o formă de autocontrol care, mai târziu, avea să-i definească prezența scenică. Aici a avut un profesor esențial: Emil Bobescu, profesorul de muzică. Sub îndrumarea lui, Colea Răutu a învățat - pian, vioară si clarinet Din clasa a VI-a a cântat în corul liceului, iar muzica a devenit primul limbaj artistic pe care l-a stăpânit cu adevărat. Viața personală a lui Colea Răutu în adolescență și tinerețe a fost departe de orice romantism artistic. A lucrat la stadionul (ciclodromul) din Chișinău, unde adesea dormea pe plasa de volei si se învelea cu plasa de tenis. Această perioadă nu l-a amărât, ci l-a întărit. Pasiunea sa reală, aproape obsesivă, a fost fotbalul. A fost „rapidist” înfocat și a jucat o perioadă în echipa Uzinelor „Mociorniță” din București. El însuși mărturisea fără complexe că nu i-a plăcut niciodată cartea, dar i-a plăcut viața, corpul în mișcare, efortul, competiția. Această sinceritate l-a ținut departe de impostură. Intrarea în lumea teatrului l-a pus în fața unei alegeri identitare. A renunțat la numele Rutkovski și a ales Răutu, numele bunicilor pe linie maternă. A păstrat însă diminutivul basarabean Colea, semn că nu și-a renegat niciodată originile. Această schimbare nu a fost cosmetică. A fost un act de adaptare într-un mediu nou, fără a-și pierde rădăcinile. În 1939, cu numele real, a făcut parte din trupa Cărăbuș, condusă de Constantin Tănase, participând la celebrul turneu din Orient (Turcia, Egipt, Liban, Palestina). Aici nu a fost „actor” în sens clasic: „Făceam mai mult gimnastică decât actorie. Și cântam.” Ținuta sa milităroasă îl făcea rigid pe scenă, motiv pentru care a luat lecții de mișcare scenică. Tot aici a format Trio Cărăbuș, alături de Grișa Tascarov și Radu Zaharescu. Mentorul decisiv a fost Puiu Maximilian, care i-a spus direct: „N-ai să ajungi niciodată tenor sau soprană. Fă teatru.” A fost un sfat dur, dar salvator. A jucat la: - Teatrul Giulești (1952–1968) - Teatrul Național din București (la inițiativa lui Sică Alexandrescu) - pentru scurt timp, la Teatrul din Pitești Debutul cinematografic a venit în 1954, cu rolul Ilie Barbu din Desfășurarea, regia Paul Călinescu, după Marin Preda. A fost un debut rar: rol principal, nu episodic. A jucat în peste 70 de filme. Viața personală a lui Colea Răutu a fost trăită departe de scandal și expunere publică. Nu a fost un om al interviurilor confesionale și nu și-a transformat familia într-un instrument de imagine. A rămas toată viața un om rezervat, cu o disciplină interioară puternică, cu relații puține, dar solide. Prietenii și colegii îl descriau ca: sobru, loial, exigent si profund corect. S-a stins din viață la aproape 96 de ani și a fost înmormântat, cu onoruri militare, la Cimitirul Bellu din București.

About