@buranva: Luv♥️. #любов #тренд #fyp #ypx #chocolate

𝑟𝑠

Open In TikTok:

Region: UZ

Tuesday 15 September 2026 08:27:25 GMT

5863

164

6

19

Music

Download

No Watermark .mp4 (0.85MB) No Watermark(HD) .mp4 (0.85MB) Watermark .mp4 (0.91MB) Music .mp3

Comments

Шинзо)😝 :

хч км чопомидгон пост бобди😂

2026-09-15 17:44:18

4

Nunu :

шундаям сзи уйлашипти,любовь 😁

2026-09-17 19:36:36

2

𝑰’ :

2026-09-15 09:44:31

1

moshxordaga_qatiq :

🤣🤣

2026-09-21 18:29:16

0

Muslima :

😳😳😳

2026-09-22 21:50:21

0

To see more videos from user @buranva, please go to the Tikwm homepage.

Other Videos

Wayahnya ndudah bontot seona #beranikenasinar #cegahbelangsunburn #nubiko #sunscreen

Wayahnya ndudah bontot seona #beranikenasinar #cegahbelangsunburn #nubiko #sunscreen

Baby 123 - GDK (Raproject Six) #valorant #valorantph #valorantedit #viral #seosmethod

Baby 123 - GDK (Raproject Six) #valorant #valorantph #valorantedit #viral #seosmethod

Jerry Best Edit •|• 4K Quality •|• #rickandmorty #viral #fyp #edit #freeedit •|•

Jerry Best Edit •|• 4K Quality •|• #rickandmorty #viral #fyp #edit #freeedit •|•

Daria era în clasa a IV-a și, la începutul anului școlar, fusese foarte încântată când primise uniforma. Nu era nimic sofisticat: o fustiță bleumarin, o cămașă albă și un pulover bleumarin cu emblema școlii. În primele săptămâni, toți copiii veniseră îmbrăcați la fel. Apoi, încetul cu încetul, uniformele începuseră să dispară. Mai întâi, câte un copil venea într-un hanorac. Altul apărea în blugi. Fetele începuseră să-și poarte rochițele și puloverele colorate, băieții își comparau adidașii, iar după câteva luni aproape nimeni nu mai respecta regula. Învățătoarea îi mai atenționa uneori, dar nici părinții nu păreau să-i mai dea prea mare importanță. Numai Daria continua să vină în uniformă. Nu pentru că ținea ea mai mult decât ceilalți la regulament. Acasă, lucrurile erau ceva mai simple. Mama ei o creștea împreună cu fratele mai mic și fiecare cheltuială trebuia socotită. Nu le lipsea mâncarea, Daria avea rechizite, era întotdeauna curată și îngrijită, dar hainele nu se cumpărau doar fiindcă apăruse ceva frumos într-o vitrină. Uniforma costase destul în septembrie. Mama avusese grijă să o ia puțin mai largă, „să te țină tot anul”, iar pentru Daria devenise ținuta perfectă pentru școală. Seara, dacă era nevoie, mama îi spăla cămașa. Îi curăța fustița, îi aranja puloverul, iar dimineața uniforma era din nou pregătită pe spătarul scaunului. Daria nu văzuse nimic rușinos în asta. Până când ceilalți începuseră să observe. La început fuseseră glume nevinovate. „Daria e mereu gata de festivitate.” „Cred că doarme în uniformă.” Apoi, într-o pauză, o fetiță venită în ziua aceea cu un hanorac nou se uitase la ea și o întrebase în fața celorlalți: „Tu chiar n-ai și alte haine?” Daria simțise cum îi ard obrajii. Avea și alte haine. Numai că erau hainele ei de acasă, două perechi de pantaloni mai buni, câteva bluze și lucrurile păstrate pentru duminică sau pentru când mergea undeva. Uniforma era pentru școală. Și, până atunci, i se păruse suficient. Din ziua aceea însă începuse să intre în clasă altfel. Își lăsa repede geaca în cuier, se așeza în bancă și încerca să nu mai observe toate hainele colorate din jurul ei. În dimineața aceea se întâmplase la fel. Un băiat o văzuse și strigase: „Iar ai venit cu uniforma? Numai tu o mai porți!” Alt copil râsese. „Las-o. Poate n-are cu ce să vină altfel.” Daria nu le răspunsese. Se așezase la locul ei și își deschisese caietul. La ora a doua, învățătoarea intrase în clasă cu o expresie puțin diferită. În urma ei se aflau o femeie și un bărbat pe care copiii nu-i mai văzuseră. Era o vizită neanunțată din partea Inspectoratului Școlar. Cei 2 musafiri s-au așezat în spate și au asistat la lecție. Au privit caietele, au urmărit cum lucrau copiii și, din când în când, le-au pus întrebări. La una dintre ele, Daria a ridicat mâna. A răspuns. Apoi a mai răspuns o dată. Nu fusese singurul copil care știa lecția și nici nu încercase să iasă în evidență. Era doar atentă, așa cum era de obicei. La sfârșitul orei, înainte să plece, femeia s-a oprit lângă banca ei. A felicitat-o pentru răspunsuri și pentru felul în care se prezentase, apoi a remarcat că era și singura din clasă care purta uniforma completă a școlii. Daria a zâmbit timid. Câteva bănci mai în spate, copiii care râseseră de ea dimineață nu mai spuneau nimic. După ce ușa s-a închis în urma musafirilor, învățătoarea nu s-a grăbit să reia lecția. A rămas câteva clipe în fața clasei. Apoi și-a lăsat catalogul pe catedră. „Copii, înainte să continuăm, vreau să vă spun ceva.” Nu ridicase vocea. Le-a spus că ajunsese și la urechile ei faptul că unii dintre ei râdeau de Daria pentru că venea în fiecare zi în uniformă. „Astăzi, Daria a fost lăudată pentru exact lucrul pentru care unii dintre voi ați făcut-o să se simtă prost. Dar vreau să înțelegeți ceva și mai important. Uniforma nu o face pe Daria mai bună decât voi. După cum nici hainele voastre nu vă fac mai buni decât ea.” 🫶 👉 Distribuie această poveste dacă și tu crezi că niciun copil nu ar trebui făcut să se simtă mai puțin din cauza hainelor. ❤️

Daria era în clasa a IV-a și, la începutul anului școlar, fusese foarte încântată când primise uniforma. Nu era nimic sofisticat: o fustiță bleumarin, o cămașă albă și un pulover bleumarin cu emblema școlii. În primele săptămâni, toți copiii veniseră îmbrăcați la fel. Apoi, încetul cu încetul, uniformele începuseră să dispară. Mai întâi, câte un copil venea într-un hanorac. Altul apărea în blugi. Fetele începuseră să-și poarte rochițele și puloverele colorate, băieții își comparau adidașii, iar după câteva luni aproape nimeni nu mai respecta regula. Învățătoarea îi mai atenționa uneori, dar nici părinții nu păreau să-i mai dea prea mare importanță. Numai Daria continua să vină în uniformă. Nu pentru că ținea ea mai mult decât ceilalți la regulament. Acasă, lucrurile erau ceva mai simple. Mama ei o creștea împreună cu fratele mai mic și fiecare cheltuială trebuia socotită. Nu le lipsea mâncarea, Daria avea rechizite, era întotdeauna curată și îngrijită, dar hainele nu se cumpărau doar fiindcă apăruse ceva frumos într-o vitrină. Uniforma costase destul în septembrie. Mama avusese grijă să o ia puțin mai largă, „să te țină tot anul”, iar pentru Daria devenise ținuta perfectă pentru școală. Seara, dacă era nevoie, mama îi spăla cămașa. Îi curăța fustița, îi aranja puloverul, iar dimineața uniforma era din nou pregătită pe spătarul scaunului. Daria nu văzuse nimic rușinos în asta. Până când ceilalți începuseră să observe. La început fuseseră glume nevinovate. „Daria e mereu gata de festivitate.” „Cred că doarme în uniformă.” Apoi, într-o pauză, o fetiță venită în ziua aceea cu un hanorac nou se uitase la ea și o întrebase în fața celorlalți: „Tu chiar n-ai și alte haine?” Daria simțise cum îi ard obrajii. Avea și alte haine. Numai că erau hainele ei de acasă, două perechi de pantaloni mai buni, câteva bluze și lucrurile păstrate pentru duminică sau pentru când mergea undeva. Uniforma era pentru școală. Și, până atunci, i se păruse suficient. Din ziua aceea însă începuse să intre în clasă altfel. Își lăsa repede geaca în cuier, se așeza în bancă și încerca să nu mai observe toate hainele colorate din jurul ei. În dimineața aceea se întâmplase la fel. Un băiat o văzuse și strigase: „Iar ai venit cu uniforma? Numai tu o mai porți!” Alt copil râsese. „Las-o. Poate n-are cu ce să vină altfel.” Daria nu le răspunsese. Se așezase la locul ei și își deschisese caietul. La ora a doua, învățătoarea intrase în clasă cu o expresie puțin diferită. În urma ei se aflau o femeie și un bărbat pe care copiii nu-i mai văzuseră. Era o vizită neanunțată din partea Inspectoratului Școlar. Cei 2 musafiri s-au așezat în spate și au asistat la lecție. Au privit caietele, au urmărit cum lucrau copiii și, din când în când, le-au pus întrebări. La una dintre ele, Daria a ridicat mâna. A răspuns. Apoi a mai răspuns o dată. Nu fusese singurul copil care știa lecția și nici nu încercase să iasă în evidență. Era doar atentă, așa cum era de obicei. La sfârșitul orei, înainte să plece, femeia s-a oprit lângă banca ei. A felicitat-o pentru răspunsuri și pentru felul în care se prezentase, apoi a remarcat că era și singura din clasă care purta uniforma completă a școlii. Daria a zâmbit timid. Câteva bănci mai în spate, copiii care râseseră de ea dimineață nu mai spuneau nimic. După ce ușa s-a închis în urma musafirilor, învățătoarea nu s-a grăbit să reia lecția. A rămas câteva clipe în fața clasei. Apoi și-a lăsat catalogul pe catedră. „Copii, înainte să continuăm, vreau să vă spun ceva.” Nu ridicase vocea. Le-a spus că ajunsese și la urechile ei faptul că unii dintre ei râdeau de Daria pentru că venea în fiecare zi în uniformă. „Astăzi, Daria a fost lăudată pentru exact lucrul pentru care unii dintre voi ați făcut-o să se simtă prost. Dar vreau să înțelegeți ceva și mai important. Uniforma nu o face pe Daria mai bună decât voi. După cum nici hainele voastre nu vă fac mai buni decât ea.” 🫶 👉 Distribuie această poveste dacă și tu crezi că niciun copil nu ar trebui făcut să se simtă mai puțin din cauza hainelor. ❤️

خلوني معا نفسي 😮‍💨#اعاده_نشر🔁 #اكسبلورexplore #ابو_بكر_سالم

خلوني معا نفسي 😮‍💨#اعاده_نشر🔁 #اكسبلورexplore #ابو_بكر_سالم

About

Robot
API

Legal

Privacy Policy