❤️ CÂND SUFLETUL ÎȘI AMINTEȘTE— o baladă despre iubire, speranță și oamenii care rămân atunci când viața devine grea. Uneori nu avem nevoie de cineva care să ne repare. Avem nevoie doar de cineva care să rămână. „Când sufletul își amintește” – este o poveste despre doi oameni imperfecți, despre drumuri care nu sunt întotdeauna ușoare, despre râsul care apare chiar și în zilele grele și despre acea iubire care nu promite o viață fără furtuni, ci promite să nu plece la prima ploaie. 🎵 Ascult-o până la final. Poate că undeva în versurile ei vei găsi o parte din tine. Dacă ți-a ajuns la suflet, lasă un ❤️în comentarii și spune-mi: „Pentru cine ai asculta piesa asta?” #CandSufletulIsiAminteste #Iubire #Speranta #Emotie #SunoAI --------------- Uneori, viața nu bate la ușă. Intră încet și se așază lângă tine. Poate că nu vine să-ți ia durerea. Poate vine doar să-ți amintească Că încă ai o inimă care știe să spere. --------------- Am strâns în buzunare zilele de ieri, Și-un soare mic, rămas după furtună, Am învățat că nu în toate durerile-s cereri, Și că și-o inimă frântă poate să spună: --------------- „Mai merg puțin... mai am un drum de dus, Mai am o stea pe care n-am privit-o, Mai am un vis pe care nu l-am spus, Și-o inimă pe care am păzit-o.” --------------- Iar dacă noaptea cade peste noi, Și toate drumurile par prea lungi, Eu n-o să-ți cer să fii mereu erou, Doar să-mi mai spui când simți că nu mai poți s-ajungi. --------------- Când sufletul își amintește să zboare, Nici cerul nu mai pare prea departe, Și chiar de plouă peste fiecare floare, Rămâne-un drum deschis spre mai departe. --------------- Când sufletul își amintește să spere, Și mâna ta o caută pe-a mea, Din două inimi, două tăceri și durere, Se poate naște iar încă o stea. --------------- Nu-ți promit dimineți fără cafea vărsată, Nici zile perfecte, cu soare programat, Dar pot să râd cu tine când viața-i încurcată, Și să-ți spun că și haosul poate fi minunat. --------------- Nu-ți promit că voi ști mereu ce să spun, Uneori am talent doar la tăceri, Dar dacă-mi dai o mână când drumul e nebun, Promit să nu mă sperii de propriile-mi căderi. --------------- Și dacă într-o zi vei spune „nu mai pot”, Eu n-o să-ți spun că mâine totul trece, Mă voi așeza încet lângă al tău loc, Până când inima nu va mai vrea să plece. --------------- Când sufletul își amintește să zboare, Nici cerul nu mai pare prea departe, Și chiar de plouă peste fiecare floare, Rămâne-un drum deschis spre mai departe. --------------- Când sufletul își amintește să spere, Și mâna ta o caută pe-a mea, Din două inimi, două tăceri și durere, Se poate naște iar încă o stea. --------------- Poate iubirea nu-i despre „mereu”, Nici despre jurăminte fără teamă, Poate e simplul „sunt aici” când ți-e greu, Și-un braț care te ține, este și te cheamă. --------------- Poate că noi nu suntem doi perfecți, Și nici nu trebuie să fim vreodată, Dar între doi oameni sinceri și direcți, O viață poate deveni o casă luminată. --------------- Și dacă într-o dimineață, mă vezi privind în gol, Să știi că nu m-am pierdut. Probabil mă gândesc, la cât de norocos sunt. Sau încerc să-mi amintesc unde mi-am pus ochelarii. Dar suntem aici. --------------- Când sufletul își amintește să zboare, Nici cerul nu mai pare prea departe, Și chiar de plouă peste fiecare floare, Rămâne-un drum deschis spre mai departe. --------------- Când sufletul își amintește să spere, Și mâna ta o caută pe-a mea, Din toate rănile, din toate tăcerile, Putem aprinde iar aceeași stea. --------------- Când sufletul își amintește iubirea, Nici anii nu ne pot despărți, Că uneori, după toată rătăcirea, Găsești acasă, unde doi oameni se pot privi. --------------- Iar dacă mâine lumea va fi grea O să fim noi mai buni decât ea. Și poate-i tot ce trebuie. --------------- - @samy74r