@mr.d43210: Fă-mi, doamne, lutul moale ca înainte, să-mi umble dragostile în el și să plămădească ce-or vrea ele, să mă strângă iubirile în palme și să mă usuce în focul lor albastru, căci din piatra asta tare ce mi-s acum nu se mai poate zămisli nimic și mi-e străină lumea. Doar eu și vântul mai suntem aici – nici timpul…