@um1yusuf:

Um YUSUF
Um YUSUF
Open In TikTok:
Region: SA
Thursday 08 October 2026 14:30:59 GMT
403
141
3
3

Music

Download

Comments

hamad13651
H :
2026-10-08 16:34:35
0
tahir_abbas_410
TAHIR_ABBAS_410 :
🥰🥰🥰
2026-10-08 16:10:59
0
To see more videos from user @um1yusuf, please go to the Tikwm homepage.

Other Videos

Nu vei ști niciodată cine sunt cu adevărat. Și poate că nici eu nu am terminat încă de aflat. În mine există o multitudine de stări care nu se succed ordonat: unele se contrazic, altele se nasc din amintiri pe care nici nu le mai conștientizez, unele cer să fie rostite, altele aleg tăcerea. Sunt zile în care mă înțeleg și zile în care mă privesc din interior ca pe un loc în care încă nu am ajuns. De aceea, ceea ce auzi din gura mea este doar o parte din ceea ce se întâmplă în mine. Un cuvânt pleacă de la mine cu o anumită intenție, dar ajunge la tine prin filtrul experiențelor tale. Îi dai tonalitatea pe care o recunoști, sensul pe care îl cunoști, uneori chiar rana pe care o porți. Și astfel, fără să ne dăm seama, nu mai auzim doar ceea ce spune celălalt — auzim și ceea ce am învățat noi să auzim. Poate de aceea aceeași tăcere poate însemna pentru unul pace, pentru altul respingere. Același „sunt bine” poate fi sinceritate pentru cineva și apărare pentru altcineva. Aceeași apropiere poate fi iubire pentru unul și teamă pentru celălalt. Și există ceva aproape dureros de frumos în asta: două persoane pot sta față în față, pot vorbi ore întregi și totuși fiecare să plece cu o versiune diferită a celuilalt. Pentru că între ceea ce simt, ceea ce gândesc, ceea ce reușesc să spun și ceea ce ajunge la tine există întotdeauna o distanță. Iar în acea distanță se pierd nuanțe, se nasc interpretări, se aud lucruri pe care nu le-am spus și, uneori, se judecă tăceri care aveau cu totul altă poveste. Așa că nu mă căuta doar în cuvintele mele. Caută-mă și în ezitările dintre ele. În schimbările de tonalitate. În ceea ce spun prea repede și în ceea ce nu reușesc să spun deloc. În contradicțiile mele. În felul în care uneori mă apropii și alteori mă retrag fără să pot explica imediat de ce. Pentru că eu însămi încă descopăr cine sunt în toate aceste straturi. Și poate că adevărata apropiere nu începe atunci când spui: „Te-am înțeles.” Ci atunci când ai suficientă delicatețe să spui: „Nu te înțeleg încă. Dar vreau să aflu fără să te transform în ceea ce mintea mea are nevoie să fii.”
Nu vei ști niciodată cine sunt cu adevărat. Și poate că nici eu nu am terminat încă de aflat. În mine există o multitudine de stări care nu se succed ordonat: unele se contrazic, altele se nasc din amintiri pe care nici nu le mai conștientizez, unele cer să fie rostite, altele aleg tăcerea. Sunt zile în care mă înțeleg și zile în care mă privesc din interior ca pe un loc în care încă nu am ajuns. De aceea, ceea ce auzi din gura mea este doar o parte din ceea ce se întâmplă în mine. Un cuvânt pleacă de la mine cu o anumită intenție, dar ajunge la tine prin filtrul experiențelor tale. Îi dai tonalitatea pe care o recunoști, sensul pe care îl cunoști, uneori chiar rana pe care o porți. Și astfel, fără să ne dăm seama, nu mai auzim doar ceea ce spune celălalt — auzim și ceea ce am învățat noi să auzim. Poate de aceea aceeași tăcere poate însemna pentru unul pace, pentru altul respingere. Același „sunt bine” poate fi sinceritate pentru cineva și apărare pentru altcineva. Aceeași apropiere poate fi iubire pentru unul și teamă pentru celălalt. Și există ceva aproape dureros de frumos în asta: două persoane pot sta față în față, pot vorbi ore întregi și totuși fiecare să plece cu o versiune diferită a celuilalt. Pentru că între ceea ce simt, ceea ce gândesc, ceea ce reușesc să spun și ceea ce ajunge la tine există întotdeauna o distanță. Iar în acea distanță se pierd nuanțe, se nasc interpretări, se aud lucruri pe care nu le-am spus și, uneori, se judecă tăceri care aveau cu totul altă poveste. Așa că nu mă căuta doar în cuvintele mele. Caută-mă și în ezitările dintre ele. În schimbările de tonalitate. În ceea ce spun prea repede și în ceea ce nu reușesc să spun deloc. În contradicțiile mele. În felul în care uneori mă apropii și alteori mă retrag fără să pot explica imediat de ce. Pentru că eu însămi încă descopăr cine sunt în toate aceste straturi. Și poate că adevărata apropiere nu începe atunci când spui: „Te-am înțeles.” Ci atunci când ai suficientă delicatețe să spui: „Nu te înțeleg încă. Dar vreau să aflu fără să te transform în ceea ce mintea mea are nevoie să fii.”

About