🧠❤️ Când copilul interior întâlnește adultul care am devenit… Uneori, cele mai profunde conversații nu sunt cele pe care le purtăm cu ceilalți, ci cele pe care le avem cu noi înșine. Din perspectivă psihologică, în fiecare adult există urme ale copilului care a fost cândva. Un copil care a simțit, a sperat, a visat, care poate a avut temeri, a trăit dezamăgiri sau a învățat prea devreme să fie puternic. Creștem, ne schimbăm, ne asumăm responsabilități și învățăm să facem față vieții. Dar experiențele copilăriei nu dispar pur și simplu. Ele pot continua să ne influențeze emoțiile, reacțiile, alegerile și felul în care ne raportăm la noi înșine. Dialogul dintre copilul interior și adultul de astăzi este, simbolic, o întâlnire între cine am fost, cine ne-am dorit să devenim și cine suntem acum. Poate că acel copil nu are nevoie să audă că toate visurile i s-au împlinit. Poate că are nevoie doar să știe că, în ciuda tuturor dificultăților, adultul care a devenit nu l-a abandonat. Că a continuat să meargă înainte, chiar și atunci când i-a fost greu. Că a supraviețuit unor momente pe care, copil fiind, nu și le-ar fi putut imagina. Și că astăzi poate să își ofere singur o parte din înțelegerea, blândețea și siguranța de care avea nevoie atunci. ❤️ Vindecarea emoțională nu înseamnă să schimbăm trecutul, ci să învățăm să privim copilul care am fost cu mai multă compasiune, fără să îl judecăm pentru ceea ce a simțit. Pentru că, uneori, adultul care suntem astăzi este exact persoana de care copilul din noi ar fi avut nevoie #psihologie #MM - @just_me_mm_