1. Necesitatea protejării sănătății publice și a persoanelor vulnerabile Consumul ilicit de droguri reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, ale cărei consecințe depășesc sfera interesului individual, afectând familiile, comunitățile și, în mod deosebit, minorii și tinerii. Statul are obligația de a asigura un cadru normativ apt să prevină răspândirea fenomenului, să descurajeze conduitele periculoase și să protejeze persoanele vulnerabile. O relaxare a regimului sancționator, în absența unor studii de impact și a unor mecanisme alternative funcționale, riscă să afecteze coerența politicii naționale antidrog. 2. Legătura dintre deținerea pentru consum propriu și piața ilicită a drogurilor Deținerea de droguri pentru consum propriu nu poate fi examinată exclusiv ca o conduită individuală, desprinsă de mecanismele de aprovizionare și distribuție. Cererea de droguri contribuie la susținerea economică a pieței ilicite, iar activitățile de achiziționare și deținere pot constitui puncte de plecare pentru identificarea persoanelor implicate în distribuția substanțelor interzise. Deși consumatorul și traficantul trebuie să beneficieze de un tratament juridic diferențiat, această distincție nu justifică, prin ea însăși, diminuarea generalizată a răspunderii penale pentru deținerea în vederea consumului propriu. 3. Existența unor mecanisme legale de individualizare a răspunderii penale Reglementarea actuală permite diferențierea tratamentului sancționator în funcție de natura substanțelor, gravitatea concretă a faptei și circumstanțele personale ale autorului. Totodată, legislația penală oferă mecanisme prin care răspunsul autorităților poate fi adaptat situațiilor în care persoana cercetată este consumator, fără a fi implicată în activități de trafic. În aceste condiții, nu rezultă că diminuarea limitelor de pedeapsă ar reprezenta singura sau cea mai eficientă soluție pentru evitarea unor consecințe penale disproporționate. Prioritară trebuie să fie aplicarea coerentă a instrumentelor existente și dezvoltarea programelor de asistență medicală, psihologică și socială. 4. Riscul afectării eficienței activității de urmărire penală Modificarea limitelor de pedeapsă poate produce efecte care depășesc individualizarea sancțiunii, inclusiv asupra competenței organelor judiciare, posibilității utilizării anumitor procedee probatorii, termenelor de prescripție și aplicării unor instituții de drept penal și procesual penal. Aceste consecințe trebuie analizate distinct, prin raportare la fiecare modificare propusă. O intervenție legislativă care urmărește exclusiv reducerea sancțiunilor, fără evaluarea efectelor asupra activității de urmărire penală, poate genera dificultăți de aplicare și poate diminua eficiența răspunsului judiciar. 5. Necesitatea unei abordări integrate, fără renunțarea la instrumentele penale Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție susține necesitatea diferențierii clare între persoanele care consumă droguri și cele implicate în traficul acestora. Consumatorii, în special cei care prezintă dependență, trebuie să beneficieze de acces efectiv la servicii medicale, consiliere, tratament și reintegrare socială. Cu toate acestea, orientarea către măsuri terapeutice și de prevenire nu presupune, în mod necesar, reducerea sancțiunilor penale, cele două categorii de intervenții putând funcționa complementar. O reformă legislativă responsabilă trebuie să se întemeieze pe date statistice relevante, evaluări criminologice și medicale, precum și pe analiza impactului asupra sistemului judiciar și asupra sănătății publice. 6. Concluzie În considerarea argumentelor expuse, apreciem că inițiativa legislativă nu oferă, în lipsa unei fundamentări suficiente și a unor garanții adecvate, premisele realizării unui echilibru corespunzător între protecția sănătății publice, prevenirea criminalității și individualizarea răspunderii penale. - @stiricusurse