@ccep.0: congratulations untuk adikku🥺🥺❤️❤️ #prajuritmuda #intake206 #4u #brotherhood

️
️
Open In TikTok:
Region: MY
Saturday 17 October 2026 11:24:34 GMT
19704
1539
26
63

Music

Download

Comments

pakisguring
ewel :
biarlh amaii kita jdii kumando kampung sjaa HAHAHA
2026-10-17 11:46:33
9
lisa.maikol
Lisa maikol :
Congrats haikal... Terbaikk👍👍
2026-10-17 13:36:15
1
sabahpiepol
Jojo :
congrats haikal🔥
2026-10-17 14:44:01
1
muzani1357
MUƵAƝ ▶亗 :
2026-10-17 23:03:39
1
asrinadidiw
Asrina_rina :
Corngtsss haikall🥳🥳
2026-10-17 12:37:39
1
jurnawanarga
SEMM :
congrats ginkk
2026-10-17 11:55:36
1
imbennzz
IM BENZZ :
sy ikut sedih ouhh tapi sy happy c haikal berjaya mengahadapi cabaran dan sampai tahap ini congratulations 🎉 haikal👍
2026-10-17 14:02:04
1
taerok4
der? :
Congrats
2026-10-17 11:31:54
1
alone84__
🔥♈🔥🌹HANA🌹🔥 :
tahniah
2026-10-17 19:43:19
0
userrkimieee
Kimieee :
congrastt ekall, teubatt jg tu rinduu🥺
2026-10-17 17:10:01
0
dawakus
D🅰️ W 🅰️ :
2026-10-17 14:12:55
0
iyakk_22
_eyak :
wahh haikalll cngrtsss amm 🥳🥳
2026-10-17 13:47:32
0
mlsss24
* :
tahniah atas kejayaan yang dicapai kpdaaa gnkk kerass syaaa[Mata berair]semoga maju jaya selalu💪🏻
2026-10-17 17:25:48
0
dhaahere
Dhaaa . :
2026-10-17 16:31:12
0
_boychen_
ʞoɔuǝƆʎoᙠ :
2026-10-17 16:16:39
0
useraryan1113
Aryan🦿 :
🦾
2026-10-17 14:59:06
0
pons_03
enn :
@ptk•
2026-10-17 15:07:02
1
To see more videos from user @ccep.0, please go to the Tikwm homepage.

Other Videos

O chema Amalia. Era studentă și lucra într-o cafenea. Îl iubea pe Darius de trei ani și credea că într-o zi vor avea o familie. Până când testul de sarcină a arătat două liniuțe. — Iubire... o să avem un copil. — Spune-mi că glumești! — Darius, mi-e frică... — Atunci trebuia să te gândești înainte! Eu nu vreau copilul ăsta! Și i-a închis. În aceeași seară, tatăl ei i-a aruncat valiza la ușă. — În casa mea nu crești un copil fără tată! Amalia s-a întors spre mama ei. — Mamă... spune-i ceva! Te rog, nu mă lăsa să plec! Dar femeia și-a plecat privirea. — Ascultă-l pe tatăl tău... În noaptea aceea, Amalia a pierdut trei oameni. Bărbatul pe care îl iubea și părinții despre care crezuse că n-o vor abandona niciodată. A dormit câteva nopți la o colegă, apoi s-a mutat într-o cameră rece, cu pereții umezi. Seara își ținea palmele pe burtă și șoptea: — Puiul meu, iartă-mă că n-am unde să te duc acasă... În luna a șaptea a rămas fără serviciu. Într-o seară, cu frigiderul aproape gol, și-a sunat mama. — Mamă... pot veni să mănânc ceva? — Amalia, știi că tatăl tău nu te primește... — Nu vreau să mă primească, mamă... Vreau doar o farfurie de mâncare. N-am mâncat de ieri. La celălalt capăt s-a auzit un plâns. Dar ușa casei în care crescuse a rămas închisă. Două luni mai târziu, Amalia a născut o fetiță. Singură. În salon, celelalte mame primeau flori și erau sărutate pe frunte. Ea își privea telefonul. Niciun apel. Niciun mesaj. Când asistenta i-a pus fetița în brațe, Amalia a sărutat-o pe obrăjor. — Iartă-mă, iubirea mea... Toți te-au respins înainte să te cunoască. Apoi a izbucnit în plâns. O asistentă mai în vârstă i-a așezat mâna pe umăr. — Fetițo, uită-te la mine. Tu ai fost abandonată. Copilul tău nu este. Să nu confunzi niciodată cele două lucruri. Amalia n-a uitat cuvintele acelea. Au urmat ani grei. Nopți în care adormea flămândă ca să aibă fetița ce mânca dimineața. Zile în care plângea în baie, apoi ieșea zâmbind, ca micuța să nu-i vadă lacrimile. Dar nu a renunțat. A găsit oameni care au ajutat-o, și-a reluat studiile și a început să-și construiască, încet, o viață. Când fetița a împlinit patru ani, a găsit o fotografie din maternitate. — Mami, de ce plângeai când eram bebeluș? Amalia a înghițit în sec. — Pentru că atunci credeam că nu mă mai iubește nimeni, puiule. Fetița s-a uitat mirată la ea. — Dar eu eram acolo, mami! De ce nu m-ai întrebat pe mine? Amalia a strâns fotografia la piept și a început să plângă. Apoi și-a luat fetița în brațe. — Ai dreptate, iubirea mea. Tu ai fost acolo... — Și o să fiu mereu, mami! În seara aceea, Amalia a privit pentru ultima dată valiza cu care fusese alungată de acasă. O păstrase ani întregi sub pat. A deschis-o, a scos hainele vechi și a pus în ea lucrurile pe care nu le mai foloseau. Pentru prima dată, valiza aceea nu mai însemna că cineva o alungase. Însemna că supraviețuise. La 22 de ani, tatăl ei îi spusese că și-a distrus viața. La 26, fetița ei a luat-o de mână și i-a spus: — Mami, când o să fiu mare, vreau să fiu ca tine! — De ce, iubirea mea? — Pentru că tu nu m-ai lăsat niciodată singură. Și atunci Amalia a înțeles că, deși pierduse familia în care crescuse, reușise să construiască una în care nimeni nu trebuia să cerșească iubire. ❤️ Pentru toate fetele pe care oamenii le-au judecat, le-au abandonat sau le-au făcut să creadă că nu mai au niciun viitor: viața voastră nu se termină acolo unde alții au ales să vă lase. Uneori, chiar de acolo începe cea mai frumoasă parte. 🥺❤️ #mamicipetiktok #mamiciingermania #mamicipetiktok #diasporatiktok #mamici
O chema Amalia. Era studentă și lucra într-o cafenea. Îl iubea pe Darius de trei ani și credea că într-o zi vor avea o familie. Până când testul de sarcină a arătat două liniuțe. — Iubire... o să avem un copil. — Spune-mi că glumești! — Darius, mi-e frică... — Atunci trebuia să te gândești înainte! Eu nu vreau copilul ăsta! Și i-a închis. În aceeași seară, tatăl ei i-a aruncat valiza la ușă. — În casa mea nu crești un copil fără tată! Amalia s-a întors spre mama ei. — Mamă... spune-i ceva! Te rog, nu mă lăsa să plec! Dar femeia și-a plecat privirea. — Ascultă-l pe tatăl tău... În noaptea aceea, Amalia a pierdut trei oameni. Bărbatul pe care îl iubea și părinții despre care crezuse că n-o vor abandona niciodată. A dormit câteva nopți la o colegă, apoi s-a mutat într-o cameră rece, cu pereții umezi. Seara își ținea palmele pe burtă și șoptea: — Puiul meu, iartă-mă că n-am unde să te duc acasă... În luna a șaptea a rămas fără serviciu. Într-o seară, cu frigiderul aproape gol, și-a sunat mama. — Mamă... pot veni să mănânc ceva? — Amalia, știi că tatăl tău nu te primește... — Nu vreau să mă primească, mamă... Vreau doar o farfurie de mâncare. N-am mâncat de ieri. La celălalt capăt s-a auzit un plâns. Dar ușa casei în care crescuse a rămas închisă. Două luni mai târziu, Amalia a născut o fetiță. Singură. În salon, celelalte mame primeau flori și erau sărutate pe frunte. Ea își privea telefonul. Niciun apel. Niciun mesaj. Când asistenta i-a pus fetița în brațe, Amalia a sărutat-o pe obrăjor. — Iartă-mă, iubirea mea... Toți te-au respins înainte să te cunoască. Apoi a izbucnit în plâns. O asistentă mai în vârstă i-a așezat mâna pe umăr. — Fetițo, uită-te la mine. Tu ai fost abandonată. Copilul tău nu este. Să nu confunzi niciodată cele două lucruri. Amalia n-a uitat cuvintele acelea. Au urmat ani grei. Nopți în care adormea flămândă ca să aibă fetița ce mânca dimineața. Zile în care plângea în baie, apoi ieșea zâmbind, ca micuța să nu-i vadă lacrimile. Dar nu a renunțat. A găsit oameni care au ajutat-o, și-a reluat studiile și a început să-și construiască, încet, o viață. Când fetița a împlinit patru ani, a găsit o fotografie din maternitate. — Mami, de ce plângeai când eram bebeluș? Amalia a înghițit în sec. — Pentru că atunci credeam că nu mă mai iubește nimeni, puiule. Fetița s-a uitat mirată la ea. — Dar eu eram acolo, mami! De ce nu m-ai întrebat pe mine? Amalia a strâns fotografia la piept și a început să plângă. Apoi și-a luat fetița în brațe. — Ai dreptate, iubirea mea. Tu ai fost acolo... — Și o să fiu mereu, mami! În seara aceea, Amalia a privit pentru ultima dată valiza cu care fusese alungată de acasă. O păstrase ani întregi sub pat. A deschis-o, a scos hainele vechi și a pus în ea lucrurile pe care nu le mai foloseau. Pentru prima dată, valiza aceea nu mai însemna că cineva o alungase. Însemna că supraviețuise. La 22 de ani, tatăl ei îi spusese că și-a distrus viața. La 26, fetița ei a luat-o de mână și i-a spus: — Mami, când o să fiu mare, vreau să fiu ca tine! — De ce, iubirea mea? — Pentru că tu nu m-ai lăsat niciodată singură. Și atunci Amalia a înțeles că, deși pierduse familia în care crescuse, reușise să construiască una în care nimeni nu trebuia să cerșească iubire. ❤️ Pentru toate fetele pe care oamenii le-au judecat, le-au abandonat sau le-au făcut să creadă că nu mai au niciun viitor: viața voastră nu se termină acolo unde alții au ales să vă lase. Uneori, chiar de acolo începe cea mai frumoasă parte. 🥺❤️ #mamicipetiktok #mamiciingermania #mamicipetiktok #diasporatiktok #mamici

About