@fitwithdiamond: #fitwithdiamond

DIAMOND
DIAMOND
Open In TikTok:
Region: ID
Thursday 22 October 2026 13:00:00 GMT
6834
246
10
5

Music

Download

Comments

ecr220728
E :
ah kangen poundfit 🥲
2026-10-22 14:55:45
1
ulisti7
fazia bag :
siang master🥰
2026-10-25 07:12:56
0
r.ayyu13
R.ayu 🎀 :
Iboggg boleh bilang luvvyuuu nggak 😍
2026-10-23 02:53:02
0
yuyun.tk.mentari
Yuyun Tk Mentari :
poundfit klo ada ibook pecah judul nya keren abis 🥰🥰🥰🥰🥰
2026-10-23 00:08:40
0
_liamul
🌸 Liaaa 🌸 :
iboookkkk, ini judulnya apasih? haha
2026-10-22 18:01:46
1
lahiran87
moms basyar❤ :
aduhhhh keren bgt ini dimana kak
2026-10-23 13:43:49
0
To see more videos from user @fitwithdiamond, please go to the Tikwm homepage.

Other Videos

PR @wasta.jp 県外からも、わざわざ足を運ぶ人がいる。 その理由を、食べてみて少し分かった気がしました。 群馬県館林市 【千代田饂飩 WASTA®】 今回いただいたのは 「かるわな〜ら®」。 見た目はカルボナーラを思わせるのに、 チーズは使っていないそう。 なのに、この濃厚さ…! 卵黄のコク、ベーコンの旨み、 ブラックペッパーの香りが 自家製麺にしっかり絡んで美味しい。 そして私がかなり気に入ったのが、 店主さん独自配合の醤油。 少しかけると、また味わいが変わる。 これ…… 白米にかけて食べたい😂 むしろ、この醤油を売ってほしいくらい好き。 一杯の中に、 店主さんの饂飩へのこだわりと愛を感じました。 私にとっては、 まさに「唯一無二の饂飩」。 そして食後は 【館林プリン™】🍮 硬めで濃厚なプリンが好きな私には大当たり。 ひと口食べたら、 もう一個おかわりしたくなる♡ さらに店内で見つけたのが…… 「賞味期限5分」の 幻・ほっとプリン®😳 今回は館林プリン™をいただいたので、 これは次回のお楽しみに。 週刊文春やANA「翼の王国」でも紹介された 千代田饂飩。 普通のうどんとはひと味違う、 ここならではの“饂飩の世界”を 楽しみたい方にぜひ。 📍千代田饂飩 WASTA® 群馬県館林市羽附旭町375-3 店主さんお一人で営業されているため、 時間に余裕を持っての来店がおすすめ。 営業・完売情報は公式SNSをご確認ください。 PR@wasta.jp #グルメ#洋食#洋食屋#和食#和食屋 #ディナー#ワイン
PR @wasta.jp 県外からも、わざわざ足を運ぶ人がいる。 その理由を、食べてみて少し分かった気がしました。 群馬県館林市 【千代田饂飩 WASTA®】 今回いただいたのは 「かるわな〜ら®」。 見た目はカルボナーラを思わせるのに、 チーズは使っていないそう。 なのに、この濃厚さ…! 卵黄のコク、ベーコンの旨み、 ブラックペッパーの香りが 自家製麺にしっかり絡んで美味しい。 そして私がかなり気に入ったのが、 店主さん独自配合の醤油。 少しかけると、また味わいが変わる。 これ…… 白米にかけて食べたい😂 むしろ、この醤油を売ってほしいくらい好き。 一杯の中に、 店主さんの饂飩へのこだわりと愛を感じました。 私にとっては、 まさに「唯一無二の饂飩」。 そして食後は 【館林プリン™】🍮 硬めで濃厚なプリンが好きな私には大当たり。 ひと口食べたら、 もう一個おかわりしたくなる♡ さらに店内で見つけたのが…… 「賞味期限5分」の 幻・ほっとプリン®😳 今回は館林プリン™をいただいたので、 これは次回のお楽しみに。 週刊文春やANA「翼の王国」でも紹介された 千代田饂飩。 普通のうどんとはひと味違う、 ここならではの“饂飩の世界”を 楽しみたい方にぜひ。 📍千代田饂飩 WASTA® 群馬県館林市羽附旭町375-3 店主さんお一人で営業されているため、 時間に余裕を持っての来店がおすすめ。 営業・完売情報は公式SNSをご確認ください。 [email protected] #グルメ#洋食#洋食屋#和食#和食屋 #ディナー#ワイン
CÂND UN LOC NU-ȚI MAI ADUCE LINIȘTE, ÎNCEPI SĂ-ȚI CAUȚI IEȘIREA… Știu doar că, în ultima vreme, ceva s-a schimbat în mine. Locul în care intram cândva cu plăcere a început să-mi provoace o stare greu de ignorat. Parcă mi s-a risipit dorința de a mai fi aici, iar în locul ei s-a așezat o dezamăgire pe care am lăsat-o prea mult să se adune. Mă uit în jur și mă întreb când am ajuns să confundăm atât de ușor fericirea cu aparența ei. Câți suntem cu adevărat împăcați cu propria viață și câți purtăm măști ca să nu ne întrebe nimeni ce ascundem? În spatele multor zâmbete se ascund suflete obosite, care își alină golurile prin atenție și validare. Aici, pe TikTok, orgoliul pare să fi devenit o monedă de schimb, indiferența o formă de apărare, iar nevoia de a avea dreptate o competiție fără linie de sosire. Ne contrazicem pentru orice, răstălmăcim cuvinte și transformăm până și cele mai simple discuții în lupte de orgoliu. Unii nu ascultă ca să înțeleagă, ci doar așteaptă să le vină rândul să răspundă. Dar ce câștigăm când îl facem pe celălalt să tacă, fără să-l înțelegem? Mă obosește să ne hrănim din reacțiile celorlalți, din validare și uneori chiar din suferința provocată. Orgoliile se ciocnesc, indiferența devine armă, iar sinceritatea este pusă la îndoială înainte de a fi măcar ascultată. Se vorbește mult despre fericire, iubire, respect și liniște, dar mă întreb câte dintre aceste cuvinte mai sunt trăite cu adevărat și câte au rămas doar frumos ambalate pentru ceilalți. Nu spun că toți sunt la fel, dar prea mulți par să caute aici ceea ce le lipsește. Poate că tocmai de aceea am început să mă simt străin într-un loc în care cândva credeam că pot găsi măcar o fărâmă de bucurie. Am adus aici gânduri, emoții și bucăți din mine. Am râs, am sperat, dar am fost și judecat și interpretat, iar toate acestea m-au apăsat mai mult decât am arătat. Când se adună prea multe, ajungi să nu te mai recunoști încercând să reziști. Ajungi să intri într-un loc unde veneai să uiți de greutățile vieții și să simți că trebuie să pleci tocmai ca să-ți protejezi liniștea. Nu condamn pe nimeni și nu mă cred mai bun decât ceilalți. Dar nu mai vreau să-mi consum timpul și energia într-un spațiu care nu-mi mai oferă starea pentru care îl deschid. Poate că am înțeles, în sfârșit, că nu orice loc în care ai petrecut timp este un loc căruia trebuie să-i aparții pentru totdeauna. Nu orice luptă merită dusă, nu orice contradicție cere un răspuns și nu orice om trebuie convins să vadă lucrurile ca tine. Dacă într-o zi nu-mi veți mai vedea profilul, postările sau imaginea pe aici, să nu credeți că v-am blocat ori că am ceva cu cineva. Nu este vorba despre o listă de oameni, despre orgolii, despre vreo poveste sau despre un mesaj ascuns. Este posibil să-mi dezactivez contul pentru o vreme sau chiar să renunț definitiv la el. Nu plec ca să fiu căutat sau oprit, ci ca să mă îndepărtez de ceea ce-mi tulbură liniștea. Uneori, cea mai grea despărțire nu este de oameni, ci de locurile în care ai lăsat prea mult din tine și în care ai încetat să te mai simți acasă. Când te retragi ca să te regăsești, ai nevoie doar de liniște și de curajul de a te alege pe tine. Poate că, pentru o vreme, Nebunul își va strânge gândurile, își va stinge luminile și va ieși din arenă fără să mai bată tobele. Nu pentru că l-a învins cineva și nici pentru că așteaptă să-l strige cineva înapoi. Pur și simplu, până și nebunii aleg uneori liniștea în locul circului. Iar dacă într-o zi nu-mi mai vedeți chipul pe aici, nu căutați vinovați și nu inventați povești: unele plecări nu sunt făcute pentru spectacol. Sunt făcute pentru suflet. — nebunul
CÂND UN LOC NU-ȚI MAI ADUCE LINIȘTE, ÎNCEPI SĂ-ȚI CAUȚI IEȘIREA… Știu doar că, în ultima vreme, ceva s-a schimbat în mine. Locul în care intram cândva cu plăcere a început să-mi provoace o stare greu de ignorat. Parcă mi s-a risipit dorința de a mai fi aici, iar în locul ei s-a așezat o dezamăgire pe care am lăsat-o prea mult să se adune. Mă uit în jur și mă întreb când am ajuns să confundăm atât de ușor fericirea cu aparența ei. Câți suntem cu adevărat împăcați cu propria viață și câți purtăm măști ca să nu ne întrebe nimeni ce ascundem? În spatele multor zâmbete se ascund suflete obosite, care își alină golurile prin atenție și validare. Aici, pe TikTok, orgoliul pare să fi devenit o monedă de schimb, indiferența o formă de apărare, iar nevoia de a avea dreptate o competiție fără linie de sosire. Ne contrazicem pentru orice, răstălmăcim cuvinte și transformăm până și cele mai simple discuții în lupte de orgoliu. Unii nu ascultă ca să înțeleagă, ci doar așteaptă să le vină rândul să răspundă. Dar ce câștigăm când îl facem pe celălalt să tacă, fără să-l înțelegem? Mă obosește să ne hrănim din reacțiile celorlalți, din validare și uneori chiar din suferința provocată. Orgoliile se ciocnesc, indiferența devine armă, iar sinceritatea este pusă la îndoială înainte de a fi măcar ascultată. Se vorbește mult despre fericire, iubire, respect și liniște, dar mă întreb câte dintre aceste cuvinte mai sunt trăite cu adevărat și câte au rămas doar frumos ambalate pentru ceilalți. Nu spun că toți sunt la fel, dar prea mulți par să caute aici ceea ce le lipsește. Poate că tocmai de aceea am început să mă simt străin într-un loc în care cândva credeam că pot găsi măcar o fărâmă de bucurie. Am adus aici gânduri, emoții și bucăți din mine. Am râs, am sperat, dar am fost și judecat și interpretat, iar toate acestea m-au apăsat mai mult decât am arătat. Când se adună prea multe, ajungi să nu te mai recunoști încercând să reziști. Ajungi să intri într-un loc unde veneai să uiți de greutățile vieții și să simți că trebuie să pleci tocmai ca să-ți protejezi liniștea. Nu condamn pe nimeni și nu mă cred mai bun decât ceilalți. Dar nu mai vreau să-mi consum timpul și energia într-un spațiu care nu-mi mai oferă starea pentru care îl deschid. Poate că am înțeles, în sfârșit, că nu orice loc în care ai petrecut timp este un loc căruia trebuie să-i aparții pentru totdeauna. Nu orice luptă merită dusă, nu orice contradicție cere un răspuns și nu orice om trebuie convins să vadă lucrurile ca tine. Dacă într-o zi nu-mi veți mai vedea profilul, postările sau imaginea pe aici, să nu credeți că v-am blocat ori că am ceva cu cineva. Nu este vorba despre o listă de oameni, despre orgolii, despre vreo poveste sau despre un mesaj ascuns. Este posibil să-mi dezactivez contul pentru o vreme sau chiar să renunț definitiv la el. Nu plec ca să fiu căutat sau oprit, ci ca să mă îndepărtez de ceea ce-mi tulbură liniștea. Uneori, cea mai grea despărțire nu este de oameni, ci de locurile în care ai lăsat prea mult din tine și în care ai încetat să te mai simți acasă. Când te retragi ca să te regăsești, ai nevoie doar de liniște și de curajul de a te alege pe tine. Poate că, pentru o vreme, Nebunul își va strânge gândurile, își va stinge luminile și va ieși din arenă fără să mai bată tobele. Nu pentru că l-a învins cineva și nici pentru că așteaptă să-l strige cineva înapoi. Pur și simplu, până și nebunii aleg uneori liniștea în locul circului. Iar dacă într-o zi nu-mi mai vedeți chipul pe aici, nu căutați vinovați și nu inventați povești: unele plecări nu sunt făcute pentru spectacol. Sunt făcute pentru suflet. — nebunul

About