@captin_7776: Murinho🤍🔥#josemurinho #realmadrid #fyp #foryou #foryoupage

𝐀𝟕𝟕
𝐀𝟕𝟕
Open In TikTok:
Region: IQ
Monday 16 November 2026 17:34:09 GMT
32000
3831
192
903

Music

Download

Comments

atrushe4
atrushe4 :
De hara waliba
2026-11-16 18:56:44
194
zaxo8707
zaxoy33🇮🇩 :
ava madreda j jara behe venabn
2026-11-17 16:22:07
0
znar_.96
⚡️ زنار / ZNAR 🫨 :
گريده ن نه به رده ن💔😂
2026-11-17 18:27:39
0
muhammedharkiii
𝐌⁵ :
Special one 🔥💀
2026-11-16 18:57:10
26
masror__7
masror__7 :
دێ هەرە بخو سێ روژیا بگرە👍🤍
2026-11-16 18:48:54
97
__abdullrahman_xx96
『عبدالرحمن』96 :
Nza Ch Masala Ya ??
2026-11-16 19:03:03
38
thebennyyyy07
𝑩𝑬𝑵𝑵𝒀𝒀𝒀 🐐 :
trehwww
2026-11-17 21:32:40
1
dhuk076
mzuri :
bjhit bra😍🙌
2026-11-17 19:19:36
2
y9sf18
ᴍᴢɪʀɪ⁷⁷ :
special onee🤪🔥
2026-11-16 19:49:53
0
hogrnheli
hogrnheli :
ئەگەر یاریزان ماندی نە بان دا کێماتی 5 خون بەس یاریزان د ماندی و مساب بون
2026-11-17 14:20:48
0
amad_389
꧁★Amad★꧂ :
heshta nas nakat 😂
2026-11-17 18:52:52
1
kucher0020
Kucher_02 :
Sala dreja xo bgrnn😏😍
2026-11-16 23:15:38
1
birhad_127
Birhad 10 :
نة شةرت اخفتنة جافي من شةرت كريارا 😅🤫
2026-11-17 20:09:12
1
7akiim.x
𝗛𝗔𝗞𝗜𝗠 𝗟𝗨𝗤𝗠𝗔𝗡 :
Special one
2026-11-17 18:07:18
1
zanazaxoy11
𝓩🖤 :
🔥
2026-11-17 14:25:05
2
aahmaadm
aahmaadm :
Special one ☝️🔥
2026-11-16 19:28:14
0
raean_mzere42
♧ʳᵃʸᵒ♧ :
2026-11-17 10:48:48
1
hemnbarwarii
Hemn barwari :
2026-11-17 14:17:34
1
x41o_
Taniym :
2026-11-17 10:54:25
1
madrid.kurdi99
madrid99 :
😂😂😂😂😂
2026-11-16 20:33:39
2
r2yko8
🧛🏻 :
Wireee is almanyy 😉🔥
2026-11-16 20:11:17
4
haron.akre
ᕼᗩᖇOOᑎ :
2026-11-16 20:11:46
2
rayarn__16
C.R7 :
2026-11-16 23:13:05
1
rekani..28
ANK0o.28 :
😉🤍
2026-11-16 23:02:29
1
To see more videos from user @captin_7776, please go to the Tikwm homepage.

Other Videos

Într-o dimineață rece de iarnă, pe 28 ianuarie 1845, în cartierul Fabric din Timișoara, într-o familie modestă cu rădăcini sârbești, s-a născut un copil care avea să aducă lumii unul dintre cele mai înduioșătoare valsuri scrise vreodată.  Iosif Ioan Ivanovici, fiul lui Axinte și al Persidei, a fost botezat în vechea biserică ortodoxă cu hramul Sfântului Ilie, fără ca nimeni să bănuiască faptul că viața lui, atât de încercată, va rămâne peste veacuri legată de numele unei ape ce curge prin inima Europei – Dunărea. Ivanovici a rămas orfan de mic. N-a avut parte de alintul mamei și nici de brațul ocrotitor al tatălui. Copilăria i-a fost tăcută, plină de umbre.  Dar în locul jucăriilor, a primit un flaut. Nu-l învățase nimeni să cânte, dar sunetele îi veneau din adâncul inimii. Era copilul care învăța singur să transforme lipsa în melancolie și dorul în armonie. La doar 14 ani, în 1859, viața lui ia o întorsătură decisivă: intră copil de trupă în fanfara Regimentului 6 Infanterie din Galați, în Principatul Moldovei. Aici îl întâlnește pe Alois Riedl, care îl învață clarinetul.  Vocea sa muzicală începe să prindă contur, iar talentul său devine imposibil de ignorat. Este trimis la Iași, unde studiază cu Emil Lehr, apoi se întoarce la Galați, unde urcă în ierarhia militară și devine dirijor al mai multor fanfare. A trăit modest, dar cu o noblețe interioară rară. Nu a urmărit gloria, ci frumusețea muzicii.  A compus peste 350 de lucrări – valsuri, marșuri, polci, cadriluri, serenade, romanțe. Dar destinul avea să lege numele lui de o singură piesă nemuritoare: „Valurile Dunării”. Compus în 1880, pe când conducea Muzica Regimentului 6 Linie din Galați, potrivit publicistului lugojean Cristian Ghinea, Iosif Ivanovici ar fi fost inspirat să compună renumitul său vals de Sara Fried, o domnișoară de origine evreiască din Lugoj.  Compozitorul i-ar fi înmânat acesteia manuscrisul valsului, care a fost păstrat la sediul Comunității Evreiești din Lugoj. Punctul culminant al gloriei a venit în 1889, când, dintre 116 piese primite din întreaga lume, „Valurile Dunării” a fost aleasă drept imn oficial al Expoziției Universale de la Paris, același eveniment la care s-a inaugurat Turnul Eiffel. Dintre 116 lucrări din întreaga lume, juriul a ales „Valurile Dunării”, a fost triumful tăcut al unui compozitor născut departe de luminile Parisului, dar mai aproape decât oricine de sufletul Europei. Piesa a avut un asemenea impact încât, ani de-a rândul, a fost atribuită din greșeală lui Johann Strauss-fiul.  Dar acest vals, plin de duioșie, nu vine dintr-un salon vienez, ci din tăcerea copilului orfan din Fabric, din Dunărea de la Galați și din iubirea nerostită de la Lugoj. Iosif Ivanovici a fost numit inspector general al muzicii militare din România în anul 1900.  În anul 1901 s-a stabilit la București, unde și-a încheiat tăcut și discret viața, în 1902. A avut onoarea de a ridica muzica militară românească la cel mai înalt nivel și de a lăsa în urmă o moștenire de neșters. Strănepotul său, renumitul pianist Andrei Ivanovici (născut la București în 1968), care a studiat la Conservatorul din Leningrad, Academia Muzicală de la Moscova și Colegiul Muzical din Karlsruhe, și-a făcut doctoratul în Germania, revenind apoi în Rusia, i-a fost înmânat titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Timișoara în onoarea moștenirii artistice a familiei. A spus cândva: „Acolo unde nu există ordine și disciplină, nu poate exista nici interpretare bună.” O frază simplă, dar care dezvăluie rigoarea și noblețea unei vieți închinate armoniei. Astăzi, „Valurile Dunării” alină suflete de pe toate continentele.  Este cântat în filme, la ceremonii, pe scene de gală sau în fanfare militare.  Este vocea unui copil orfan care a transformat suferința în sunet, dorul în muzică  și viața într-un vals fără sfârșit. Un om, o inimă, un cântec – Valurile Dunării  #fyp #waltz #iosifivanovici #wavesofthedanube #musica  #foryuu #classicalmusic #viral #danube #valuriledunarii #tiktokmusic #vals
Într-o dimineață rece de iarnă, pe 28 ianuarie 1845, în cartierul Fabric din Timișoara, într-o familie modestă cu rădăcini sârbești, s-a născut un copil care avea să aducă lumii unul dintre cele mai înduioșătoare valsuri scrise vreodată. Iosif Ioan Ivanovici, fiul lui Axinte și al Persidei, a fost botezat în vechea biserică ortodoxă cu hramul Sfântului Ilie, fără ca nimeni să bănuiască faptul că viața lui, atât de încercată, va rămâne peste veacuri legată de numele unei ape ce curge prin inima Europei – Dunărea. Ivanovici a rămas orfan de mic. N-a avut parte de alintul mamei și nici de brațul ocrotitor al tatălui. Copilăria i-a fost tăcută, plină de umbre. Dar în locul jucăriilor, a primit un flaut. Nu-l învățase nimeni să cânte, dar sunetele îi veneau din adâncul inimii. Era copilul care învăța singur să transforme lipsa în melancolie și dorul în armonie. La doar 14 ani, în 1859, viața lui ia o întorsătură decisivă: intră copil de trupă în fanfara Regimentului 6 Infanterie din Galați, în Principatul Moldovei. Aici îl întâlnește pe Alois Riedl, care îl învață clarinetul. Vocea sa muzicală începe să prindă contur, iar talentul său devine imposibil de ignorat. Este trimis la Iași, unde studiază cu Emil Lehr, apoi se întoarce la Galați, unde urcă în ierarhia militară și devine dirijor al mai multor fanfare. A trăit modest, dar cu o noblețe interioară rară. Nu a urmărit gloria, ci frumusețea muzicii. A compus peste 350 de lucrări – valsuri, marșuri, polci, cadriluri, serenade, romanțe. Dar destinul avea să lege numele lui de o singură piesă nemuritoare: „Valurile Dunării”. Compus în 1880, pe când conducea Muzica Regimentului 6 Linie din Galați, potrivit publicistului lugojean Cristian Ghinea, Iosif Ivanovici ar fi fost inspirat să compună renumitul său vals de Sara Fried, o domnișoară de origine evreiască din Lugoj. Compozitorul i-ar fi înmânat acesteia manuscrisul valsului, care a fost păstrat la sediul Comunității Evreiești din Lugoj. Punctul culminant al gloriei a venit în 1889, când, dintre 116 piese primite din întreaga lume, „Valurile Dunării” a fost aleasă drept imn oficial al Expoziției Universale de la Paris, același eveniment la care s-a inaugurat Turnul Eiffel. Dintre 116 lucrări din întreaga lume, juriul a ales „Valurile Dunării”, a fost triumful tăcut al unui compozitor născut departe de luminile Parisului, dar mai aproape decât oricine de sufletul Europei. Piesa a avut un asemenea impact încât, ani de-a rândul, a fost atribuită din greșeală lui Johann Strauss-fiul. Dar acest vals, plin de duioșie, nu vine dintr-un salon vienez, ci din tăcerea copilului orfan din Fabric, din Dunărea de la Galați și din iubirea nerostită de la Lugoj. Iosif Ivanovici a fost numit inspector general al muzicii militare din România în anul 1900. În anul 1901 s-a stabilit la București, unde și-a încheiat tăcut și discret viața, în 1902. A avut onoarea de a ridica muzica militară românească la cel mai înalt nivel și de a lăsa în urmă o moștenire de neșters. Strănepotul său, renumitul pianist Andrei Ivanovici (născut la București în 1968), care a studiat la Conservatorul din Leningrad, Academia Muzicală de la Moscova și Colegiul Muzical din Karlsruhe, și-a făcut doctoratul în Germania, revenind apoi în Rusia, i-a fost înmânat titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Timișoara în onoarea moștenirii artistice a familiei. A spus cândva: „Acolo unde nu există ordine și disciplină, nu poate exista nici interpretare bună.” O frază simplă, dar care dezvăluie rigoarea și noblețea unei vieți închinate armoniei. Astăzi, „Valurile Dunării” alină suflete de pe toate continentele. Este cântat în filme, la ceremonii, pe scene de gală sau în fanfare militare. Este vocea unui copil orfan care a transformat suferința în sunet, dorul în muzică și viața într-un vals fără sfârșit. Un om, o inimă, un cântec – Valurile Dunării #fyp #waltz #iosifivanovici #wavesofthedanube #musica #foryuu #classicalmusic #viral #danube #valuriledunarii #tiktokmusic #vals

About