@ovidiu0504: „Binecuvântați și nu blestemați.” (Romani 12, 14) Blestemele sau „drăcuirile” îl despart pe om de Dumnezeu și îl pot apropia de diavol într-o măsură mai mică sau mai mare. Practic, atunci când „drăcuim” pe cineva, îl blestemăm sau îi dorim răul, nu facem decât să ne împotrivim poruncii lui Hristos, Care ne-a spus limpede: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă...” (Matei 5, 44). Sfântul Apostol Iacov ne atrage atenția asupra puterii cuvântului: „Din aceeași gură ies binecuvântarea și blestemul. Nu trebuie, frații mei, să fie acestea așa.” (Iacov 3, 10) Omul a fost creat să-L slăvească pe Dumnezeu și să binecuvânteze, nu să blesteme. De aceea, atunci când rostim cuvinte de ură, de răzbunare sau de blestem, sufletul nostru se întunecă și se depărtează de harul Lui Dumnezeu. Sfinții Părinți spun că diavolul se hrănește din patimile noastre: din mânie, din ură, din dorința de răzbunare și din răutatea inimii. Atunci când omul blesteamă sau „drăcuie”, el nu face voia Lui Dumnezeu, ci dă glas patimilor sale. În cele mai multe cazuri, primul care suferă este chiar cel care blesteamă. El își otrăvește sufletul, își pierde pacea și își închide inima înaintea harului dumnezeiesc. Poate fi atins și cel asupra căruia se îndreaptă blestemul? Dumnezeu este Judecătorul tuturor. Nimic nu se întâmplă fără îngăduința Sa. Dacă omul trăiește în pocăință, în rugăciune și sub acoperământul harului, niciun blestem nu poate avea putere asupra lui fără voia Lui Dumnezeu. Psalmistul spune: „Domnul este luminarea mea și mântuirea mea; de cine mă voi teme?” (Psalmul 26, 1) Sfinții Părinți ne învață că viața curată, Spovedania, Sfânta Împărtășanie, rugăciunea și semnul Sfintei Cruci sunt cea mai puternică apărare împotriva tuturor lucrărilor vrăjmașului. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că limba a fost dată omului pentru rugăciune și pentru slăvirea Lui Dumnezeu, nu pentru ocări și blesteme. De aceea, creștinul nu trebuie să răspundă răului cu rău, nici blestemului cu blestem. Sfântul Apostol Pavel spune: „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul cu binele.” (Romani 12, 21) Când cineva ne vorbește de rău sau ne blestemă, răspunsul nostru trebuie să fie rugăciunea. Nu pentru că suntem slabi, ci pentru că voim să rămânem împreună cu Hristos. Să luăm aminte și la un alt lucru. În multe case se aud cu ușurință expresii precum: „Lua-te-ar dracul!”, „Duce-te-ar dracul!”, „Fir-ai al dracului!” sau alte asemenea cuvinte. Mulți le rostesc din obișnuință, fără să se gândească la gravitatea lor. Însă creștinul nu are voie să invoce numele vrăjmașului asupra aproapelui său, nici măcar în glumă sau la mânie. Casa în care se rostesc mereu blesteme își pierde pacea. Familia în care se vorbește cu ură se rănește singură. În schimb, casa în care se aud rugăciunea, binecuvântarea și iertarea se umple de harul lui Dumnezeu. Fraților, să ne deprindem să binecuvântăm, nu să blestemăm; să ne rugăm, nu să „drăcuim”; să iertăm, nu să ne răzbunăm. Atunci harul lui Dumnezeu va locui în sufletele noastre, iar vrăjmașul nu va găsi loc de intrare. „Binecuvântați și nu blestemați.” (Romani 12, 14) Acesta este cuvântul Lui Dumnezeu și aceasta este calea pe care au mers toți Sfinții.

Ovidiu din ROMANIA

Open In TikTok:

Region: DE

Sunday 05 July 2026 06:41:31 GMT